roversuri.ro
>
Litera A >
Alecu Donici
>
Poezia Ariciul si cartita de Alecu Donici
Poezia Ariciul si cartita
- Sunt libera, am dreptul,
O cartita zicea,
Pe sub pamant cu-ncetul,
Sa scurm cat mi-ar placea.
Si cine poate oare de mine sa se lege,
Cand eu ma cred in lege?
Prefac in tarna neagra pamantul sanatos
Si-l fac mosinoios...
- Eu! i-a raspuns ariciul, eu am de la natura,
Neimpacata ura
Asupra tuturor ca tine vietati,
Ce zac in rautati.
Caci vad campie verde, de maini de om ne-atinsa,
Cum tu o ai patat-o cu mult negre culori;
Vad iarasi o gradina de frumuseti cuprinsa,
Cum ai desfigurat-o, scurmand chiar pe sub flori.
Si pentru ce tu oare nu scormolesti gunoaie,
Ca sa lucrezi in ele cat vrei la mosinoaie,
Iar nu pamant curat:
Cunoaste dar, ca dusman iti sunt neimpacat...
Dupa asa cuvinte, ariciul iata, vede
Un mosinoi miscand;
Cu armele-i intinse la dansul se repede
Si cartita mi-o scoate abia, abia sufland.
- A! Imi cazusi pe ace,
Ariciul ei ii zice, - socot ca te-am patruns? -
- Iertare! rog iertare! de-acuma n-oi mai face.
Oftand ea a raspuns.
- Ei fie! asta data te las in buna pace,
Ariciul ii rosteste, dar iata-ti hotarasc
Sa spui la ale tale: ce-i bun sa nu atace!
Sunt publicisti pe lume ce purure cartesc.
(Si fabula aceasta chiar lor o daruiesc).
Ei cred ca au dreptate pe orice om s-atace,
Incat lor nu le place:
Dar totusi cateodata ariciul isi gasesc.
Versuri limba romana limba romana poet poetul poeti romani Ariciul si cartita versuri poet poezii.ro poetul scoala. Versuri versurile poezia scoala versurile de dragoste romana poet Alecu Donici cine a scris.
Alte poezii de Alecu Donici
