poezia Arusy de octav petrescu petrosyan versurile poeziei Arusy scrisa de poetul octav petrescu petrosyan

roversuri.ro > Litera O > octav petrescu petrosyan > Poezia Arusy de octav petrescu petrosyan

Poezia Arusy

(neaprobat)




Frumoasă fată cu ochi verzi, De o sălbatică fineÅ£e, Purtând Sevanul în priviri Ã…ži Araratul în nobleÅ£e, LăcaÃ…Ÿ al sufletului meu, Ã…ži-a nopÅ£ii caldă mângâiere, ÃŽn care mă închid mereu Să nu simt ură Ã…Ÿi durere, Nu vreau să las acestui drum VeÃ…Ÿnic urmat de omenire, Iubirea să se facă scrum, După atâta strălucire, Ci-aÃ…Ÿ vrea aici, într-un poem, Să o îngrop, să înflorească, Ã…ži-n drumul lung prin Univers Mireasma să Ã…Ÿi-o raspândească. Să fim un suflet amândoi Ã…ži veÃ…Ÿnic să zburam spre stele, Iar nemurirea din priviri Să o aprindem printre ele, Apoi tărâmul să-l găsim, Acela unde nu e moarte Ã…ži unde visurile nu-s Doar niÃ…Ÿte cântece deÃ…Ÿarte, Să ÃŽl rugăm pe Dumnezeu Să ne mai lase împreună, Că eÃ…Ÿti a mea Ã…Ÿi sunt al tău Ã…ži astfel trebui’ să rămână, Că în zadar avem de toate Ã…ži viaţă veÃ…Ÿnică în noi, Dacă nu suntem împreună, Dacă nu suntem amândoi. Acolo sus, ne-am construi O lume tainică, albastră, ÃŽn care ne-am dezlănÅ£ui Din plin, îmbraÅ£isarea noastră, Iar zȃmbetele, un ecou Al clipelor de altădată, Vor fi ca păsările ce Nu vor mai plȃnge niciodată. Să simÅ£im ura, vom uita, Să râdem, cine Ã…Ÿtie oare, Ci doar Iubirea vom slăvi Printr-o continuă culoare; Cum se-mpleteau adeseori Miresme toamna în grădină, Ne vom uni Ã…Ÿi noi ades ÃŽntr-o sălbatică lumină, Vor cânta îngerii in cor Despre a noastră unitate, Ã…ži de splendoarea vocii lor Le vom uita atunci pe toateâ€Â¦ AÃ…Ÿa va fi, frumoasa mea, DeÃ…Ÿi pămânul ne tot cheamă, Iar realitatea rece, grea, Spre altă lume ne îndeamnă Privirile Ã…Ÿi tremurăm Fără să Ã…Ÿtim în faÅ£a sorÅ£ii, Sperând că vom putea odat’ Să depăÅŸim puterea morÅ£ii, Că nu vom fi doar niÃ…Ÿte flori Pe care timpul le supune Ã…ži-n urma viilor culori Doar întunericul rămâne. Doar simplul fapt că eÃ…Ÿti aici Ã…ži mâna Å£i-o cuprind în mână, Mă face să mă rog nespus Ca veÃ…Ÿnicia să rămână, ÃŽmi dă fiori făptura ta Ã…ži sentimente peste care Nici însăsi marea n-ar putea Să-ntindă valuri de uitare. Te văd frumoasă, cum veneai PăÅŸind uÃ…Ÿor spre Catedrală, A ta iubire s-o uneÃ…Ÿti De-a mea iubire colosală, Ã…ži-n faÅ£a sfântului altar, Să-mi dovedeÃ…Ÿti a ta credinţă Ã…ži să fim unul pe Pământ, Un trup, un suflet, o fiinţă. Ca lebedele din povesti, De albă rochia îti este, Ã…ži păru-n valuri, ochii verzi, Cum nu e zână de poveste, Izvor de viaţă nesecat Ã…ži zbor nebun de tinereÅ£e, ÃŽn care Cerul a sculptat Atâta farmec Ã…Ÿi nobleÅ£e! Ã…ži nuntă mare s-a făcut, Ã…ži noaptea s-a făcut lumină, Eu eram rege pe pămȃnt, Iar tu, frumoasa lui regină, Ã…ži curgea vinul Ã…Ÿi cȃntau NuntaÃ…Ÿii, care mai de care, Ã…ži-n cinstea noastră închinau, ÃŽn ciuda vremii trecătoare. Priveam părinÅ£ii, ochii dragi, ÃŽnlăcrimati de fericire Că-Ã…Ÿi văd copiii lor uniÅ£i ÃŽntr-o gigantică iubire, Ã…ži totuÃ…Ÿi triÃ…Ÿti, căci resimÅ£eau Că prea departe o să plece Ã…ži vor lăsa în urma lor O lume tainică Ã…Ÿi receâ€Â¦ Ascultă vântul, draga mea, E noapte Ã…Ÿi e frig afară, Farmecul lui de-a fredona O serenadă vrea să pară, ÃŽnsă noi Ã…Ÿtim că este gol Ã…ži este frate cu pământul, Iar dincolo de-al lui ecou, Se ascund noaptea Ã…Ÿi mormântul. Da, dincolo de ce ar vrea Să pară, nu e decât jale, Ã…ži multe doruri ce-au murit Sperând sub aripile sale. Ne-având nici zâmbet Ã…Ÿi nici glas Ã…ži însetate de lumină, Din ele nu a mai rămas Decât tăcere Ã…Ÿi ruină. Ã…ži mă întreb adeseori Care-ar fi rostul vieÅ£ii oare, Dacă Iubirea ar muri Ã…ži s-ar topi dintr-o miÃ…Ÿcare, Dac-acest înger absolut, De sentimente Ã…Ÿi speranţă, Ar fi băgat într-un mormânt Ã…ži stors de lacrimi Ã…Ÿi de viaţă, Cum ar putea să nu mai fie Sărutul nostru, niciodată, Ci-n urma lui, decât Nimicul, Ca o corabie uitată, O insulă pierdută-n mare, Un soare-n dune înecat, Un pianist ce nu mai cȃntă, O lacrimă ce a secat. Ce tristă-i noaptea Ã…Ÿi ce rece Când studiezi a ei tăcere, Cȃnd priveÃ…Ÿti dincolo de zȃmbet Ã…ži vezi doar zbucium Ã…Ÿi durere, Ã…ži te gândeÃ…Ÿti atunci la crunta, La-ndurerata despărÅ£ire, Ca o mireasă care-Ã…Ÿi plȃnge Singurătatea în Iubire, Iar mirele-adormit nu poate Ca altădată să-i vorbească, Să-i spună iar Ã…Ÿi iar că veÃ…Ÿnic Va fi acolo s-o iubească, Ã…ži mult ar vrea s-o strȃngă-n braÅ£e, Să cheme timpul înapoi, Sau printre lacrimi să renască Precum o floare din noroiâ€Â¦



Romana versuri limba romana Arusy poezie poezii.ro versuri poeti romani scoala limba romana limba romana autor octav petrescu petrosyan. Limba romana cine a scris descarca poet poet versuri cartea limba romana cuvintele.


Alte poezii de octav petrescu petrosyan
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. de Vasile Romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #