poezia Asteptarea de Grigore Alexandrescu versurile poeziei Asteptarea scrisa de poetul Grigore Alexandrescu

roversuri.ro > Litera G > Grigore Alexandrescu > Poezia Asteptarea de Grigore Alexandrescu

Poezia Asteptarea




Acesta este ceasul... sau cel putin soseste, Dar ea unde sa fie? De ce nu se iveste? Minuturi fericite sunt oare de pierdut? Foarte putine omul in viata lui are! Se auzi un sunet... Sa ascult... mi se pare... Nu e nimic; o frunza in vale a cazut. Noaptea in aste locuri n-are deloc tacere; Totul se misca, umbla, dar toate sunt parere; Vantul, umbra ma-nseala, cand cred a o vedea. Luna aci s-arata, aci iar se ascunde: Abia cateodata intunecul patrunde, Si norii inainte-i se pun ca o perdea. Poate ca si ea are o tainica-ntalnire, Poate ca stapanita de-asemenea simtire Paseste-nvaluita in umbra unui nor, Chiar in acele sfere care au ceresc nume, Poate-amorul domneste ca aerul in lume: Cu ce drept omul singur sa fie simtitor? Nu stiu, dar la atatea rele nesuferite, Ce asupra-mi adesea se par a fi unite, Singur amorul este izvorul fericit, Ce fara incetare m-adapa cu uitare, Ca undele vestite fantanii de mirare Prin care mortii uita ca-n lume au trait. Zile nepretuite ale copilariei, Tovarasi ai vietii si fii ai bucuriei! De mi-ar fi iertat astazi a-ncepe sa traiesc, Cate mi-a dat amorul minuturi, ceasuri bune, La un loc adunate, cu voi sa se-mpreune, Si din toate o scurta viata sa-ntocmesc! M-as duce unde zboara atatea randunele, Cand viscolul incepe, cand vin vremile rele; Pe pasur'le verdetii ca ele m-as ivi. Din loc in loc as trece in climele straine, Unde sunt alte stele, si ceruri mai senine, Dar iarasi m-as intoarce cand firea ar zambi. Satul de mari nimicuri ce nu dau fericirea, Catand in viata pacea, si-n pace multumirea, Ca raul fara nume, as trece nestiut. Oricat de mic e templul, dar tot il locuieste Acela ce pamantul si cerul stapaneste: Numai pentru-a lui slava si omul s-a nascut! mortilor beau uitarea existentei lor pamantene. Nadajduiesc intr-insul; el poate sa-mi arate Un drum fara primejdii, carari nesemanate De asupriri nedrepte, de curse viclenesti. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Din frunza-ntunecata a padurii vecine, Se intinde o umbra... cineva parca vine... Parere-nselatoare, s-acum ma amagesti? Dar nu, vad o fiinta... spre mine-nainteaza... Sa m-arat... de vederea-mi ea nu se spaimanteaza: Un strain pe aicea sfiala ar avea. Ea paseste, ia seama... o aud ca sopteste. Negresit e femeie... Ce zice? Ma numeste! Pieptul, inima-mi bate: aceasta este ea.



De dragoste autor poeti romani versuri de dragoste poet scoala. Limba romana Asteptarea versuri Grigore Alexandrescu descarca poezia cuvinte cultura scriitor romana cine a scris poet versurile cine a scris.


Alte poezii de Grigore Alexandrescu
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. de Vasile Romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #