roversuri.ro
>
Litera A >
Alexandru Macedonski
>
Poezia Avant de Alexandru Macedonski
Poezia Avant
Precum in largul marii corabia s-opreste
Cand vantul nu mai sufla si panza pe catart
Atarna nenstrunata sub luna ce-i zambeste
Cu razele ce-asupra-i zadarnic se impart;
Precum vioara tace cand coarda se destinde
S-abia auzi in suflet cantand ca printr-un vis
Rasunete suave, voioase sau murinde,
Ce trec prin amintire c-un farmec nedescris;
Asa-n restristea vietii, poetul, si el tace,
Cu inima ranita in pieptul sangerat,
Nimica nu-l mai misca, nimica nu-i mai place
Si-l afla-orice simtire cu sufletu-nghetat.
Ca el e si matrozul corabiei oprite...
Avantul si-l legase de-al vasului inot,
Iar apa oglindeste priviri nensufletite,
Si muta se intinde oglinda pestetot.
Sunt triste, oh! sunt triste momentele acele,
Caci inima ranita a bietului poet
Adoarme ca si marea sub cerul plin de stele
Si nu mai canta-ntr-insul speranta, nici regret.
Precum insa deodata la-ntaia adiere
Corabia tresare pe-al undei san amar
Si panzele se umfla s-o-mpinge cu putere,
Jucand-o in buiestru ca falnic armasar;
Tot astfel inspirarea deodata se ridica,
Si aripi nevazute il schimba-n semizeu,
Se-ntinde pe hartie a versului panglica,
Iar sufletul in urma isi lasa corpul greu.
Lirismul si satira se joaca pe-a lui frunte
Ca fulgere desprinse din foc dumnezeiesc,
Nou Moise, el se urca atunci pe varf de munte
Si alte legi sadeste in sufletu-omenesc.
Desi in urma-i urla a urei aiurare,
Zambind, cand sa-l sfasie cei rai se invrajbesc,
Asa de sus tinteste s-atata e de mare,
Incat cuprinde totul: ceresc si pamantesc!
El vede armonia din lumile eterne,
Pricepe nesfarsitul s-al totului mister;
Materia in fata-i se fierbe si se cerne,
Urmeaza in adancuri cometele ce pier;
Stiinta granitata o calca in picioare...
Atomele iau viata, le simte cum traiesc...
Le-aude bucuria sau lunga lor plansoare
In vecinica miscare pe care-o-ndeplinesc;
Coboara printre oameni si stie sa mangaie,
Si cantecu-i se varsa ca rauri de isop,
El curata si spala de-a patimilor raie...
Insultele nu-l pleaca, sa raure potop;
Caieste pe poporul ce merge la pieire,
Tiranu-ncremeneste sub biciul lui de foc,
Dar vai! el care merge de-a drept la nemurire,
Adesea n-are-n viata nici paine, nici noroc.
Cuvinte cuvinte scrisa de Alexandru Macedonski autor scrisa de. Cuvinte poezii.ro literatura poet scrisa de poezie versuri cultura cuvintele Avant poeti romani versuri limba romana scrisa de versurile.
Alte poezii de Alexandru Macedonski
