roversuri.ro
>
Litera A >
Alecu Donici
>
Poezia Calul si calaretul de Alecu Donici
Poezia Calul si calaretul
Un vrednic calaret
Avea un cal prea bland si bine invatat;
Iar singur el semet
Si despre cal incredintat,
Au vrut sa faca o cercare:
Ca fara frau, calare
Sa iasa la primblare.
Deodata calul au pornit
La pas, incetisor;
Dar cand au inteles ca n-are frau strunit,
Au prins a mai juca, a merge mai usor.
Apoi, luandu-si vant,
Sarea, zvarlea fugand,
Incat pe calaret l-au trantit el jos,
Iar singur au plecat la fuga mai vartos
Pe vai, pe dealuri, prin ponoare
Si, dand de-o rapa mare,
S-au zdrumicat de tot.
Stapanul au aflat in urma calul mort.
S-au zis: Sarmane cal, prea cruda ta pieire
Eu insumi ti-am gatit.
Tu sub povatuire
A fraului strunit,
Erai prea bland si bun si nici nu ma tranteai,
Nici capul nu-ti rupeai.
Si slobozenia cat e de desfatata,
Dar cand la un norod nu are
A sa masura inteleapta,
Se face primejduitoare.
Cultura poetul cuvinte scriitor scriitor romana versuri cuvintele poeti romani autor Alecu Donici cultura Calul si calaretul versuri cultura. Cartea rime cultura scrisa de.
Alte poezii de Alecu Donici
