roversuri.ro
>
Litera M >
Mihai Eminescu
>
Poezia Cand... de Mihai Eminescu
Poezia Cand...
Cand luna prin nouri pe lume vegheaza,
Cand fiece unda se-mbraca c-o raza,
Cand canta al somnului ginii natangi Â
Tu tremuri si plangi.
Cand luna arunca o pala lumina
Prin merii in floare-nsirati in gradina,
La trunchiul unuia pe tine te-astept Â
Visand de destept.
Cand soarele arde si ceru-i vapaie,
Pe-a lacului valuri profunde balaie,
Pe-o barca impinsa de valuri ce merg Â
La tine alerg.
Cand vantul e-o taina, cand frunza e muta,
Misterul surade prin lumea tacuta,
Culeg pe-a ta frunte sublime visarei Â
Pe ochi sarutari.
Amorul isi moaie aripele-i stinse,
Tu-nchizi surazanda lungi genele-ti planse,
Si fruntea mea pala pe pieptu-ti asezi, Â
Surazi si veghezi.
Nebuna copila, ce-amesteci placerea
Cu lacrimi pe care le naste durerea,
Nebuna copila cu-amorul ceresc, Â
O, cat te iubesc!
Limba romana limba romana poezia versuri cuvinte cuvinte cartea poet cuvintele. Cand... autor poezia versurile Mihai Eminescu versuri versuri versuri cultura scoala romana poezia poeti romani versurile poeziei.
Alte poezii de Mihai Eminescu
