roversuri.ro
>
Litera C >
Cincinat Pavelescu
>
Poezia Cantecul omului de Cincinat Pavelescu
Poezia Cantecul omului
Ma-ntorc zdrobit. Ce drum enorm!
Viu dintr-o tara departata,
Pe care harta n-o arata...
Sunt obosit, as vrea sa dorm.
Sunt ani, sunt ani de cand alerg
Tot inainte, inainte,
Cu-aceeasi intrebare-n minte:
De unde viu si unde merg?
Si barca-mi nu mai e la fel,
Iar panzele-i imaculate
De la plecare, sunt patate,
Ca si o masa de hotel.
O manam eu, sau ma ducea
In voia vantului, tot anul?
Eram sau nu, eu, capitanul?
Sarmanei barci ce ratacea?
O amintire mi-a ramas...
Tara nadejdii,-n departare,
Mi se parea atat de mare -
Si-am ocolit-o intr-un ceas!
Un gand ma tulbura, mahnit,
Ca un ecou de harfa sparta:
E visul meu neimplinit,
E idealul meu in arta!
In goana lui, izbit de stanci,
Ma-ntorc la mal, manat de soarta,
Pe inima c-o floare moarta,
S-ascunza ranele-i adanci.
Si-acum, in drumul spre mormant
Privind amurgul aramiu,
Cand simt ce-as fi putut sa fiu,
Ma-nduiosez vazand ce sunt...
Cultura versurile poeziei poetul Cincinat Pavelescu literatura descarca descarca rime poeti romani literatura versuri versuri Cantecul omului. Cuvinte cuvinte romana versurile scrisa de cultura versuri cartea scoala versurile.
Alte poezii de Cincinat Pavelescu
