roversuri.ro
>
Litera D >
Demostene Botez
>
Poezia Castanii de Demostene Botez
Poezia Castanii
Pe sub castani cu frunza mare eu mi-am purtat ades tristetea
Cand parasita sta de vorba cu sine insasi tineretea,
Si miscatoarea lor cupola deasupra-si clatina verdeata,
Parea ca-n jurul meu prin ramuri in mii de palme bate viata;
Iar cateodata crengi uscate pareau cadelnitand un mort.
Pe sub castani cu frunza mare si azi tristetea mea mi-o port.
In dupa-amiezi de primavara subt umbra lor racoritoare,
Pandeam speranta cum se joaca in jucausi banuti de soare,
Si ma-ncercam a lor comoara s-o prind in suflet si s-o strang,
Sa port in mine-un strop de soare cand va fi iarasi ca sa plang.
Pe subt tunele mari de umbra ce-ntind castanii visatori,
In urma ta pe-aceeasi strada am ratacit de-atatea ori;
Din urma am privit adesea ritmarea rochiei pe drum,
Un clopot miscator de linii, de armonie si parfum.
Ca sa mai vad inca o data seninul clarei tale frunti,
Am ratacit atata vreme pe urma pasilor marunti,
Si-n noaptea asta soptitoare de primavara si de luna,
Cand intunericul din juru-mi in suflet parca mi s-aduna,
Eu umblu parasit si singur subt masti de astri ce scanteie,
Pe unde ai trecut tu astazi, pe unde-i calea mea lactee.
(“Floarea pamantului”, 1920)
Cine a scris cuvinte scoala rime cine a scris Castanii poeti romani scoala versurile poeziei versuri cuvinte versuri cine a scris limba romana poezia Demostene Botez cuvintele. Romana autor cuvintele.
Alte poezii de Demostene Botez
