roversuri.ro
>
Litera G >
Grigore Alexandrescu
>
Poezia Catirul ce-si lauda nobilitatea de Grigore Alexandrescu
Poezia Catirul ce-si lauda nobilitatea
Catirul unui parinte
Cu proastele lui cuvinte
Nobletea isi lauda,
Zicind fara incetare
Ca de o virtute mare
Exempluri muma-sa da,
Ca ea a fost la razboaie,
Ca la cutare bataie
Singura a biruit,
Si ca l-a ei privire,
Oricare om cu simtire
De tot raminea uimit;
De aceea se cuvine
Oamenii sa i se-nchine,
Domnul catir socotea;
Si uitind a sa rea stare,
Parinteasca naintare
La lumina tot scotea.
Dar cum se sfirsi nobletea?
Cind ii veni batrinetea.
La risnita el fu pus,
Unde, prost, in scapatare,
De tatal sau, magar mare,
El aminte si-a adus.
(Ed. 1832)
Catirul ce-si lauda nobilitatea de dragoste limba romana literatura poetul romana. Scrisa de rime cuvintele scoala cartea poezie Grigore Alexandrescu limba romana versuri literatura poeti romani poetul versuri cartea versuri.
Alte poezii de Grigore Alexandrescu
