roversuri.ro
>
Litera O >
Octavian Paler
>
Poezia Cei care-am fost la Troia de Octavian Paler
Poezia Cei care-am fost la Troia
I
Aceasta dragoste,
aceasta lumina care nu ma cruta
care ma obliga sa-mi aduc totul aminte
si cerul asa cum il stiu, stralucind dupa ploaie,
cerul ca un obraz de copil.
Dar nimeni nu mai vrea sa auda de consolari.
Am fost poate naivi cind ne-am suit pe corabii,
am crezut tot ce ni s-a spus,
marea fierbea ca singele nostru
si cind taceau valurile
nu se auzeau decit vorbele noastre trufase
atit eram de convinsi ca intelepciunea e un cuvint gaunos.
Apoi corabia noastra a mers prin nopti in care lumina
era un fel de amintire ciudata
si printre pasari albe care zburau
intre noi si greselile noastre
si nu ne mai separa de zei decit moartea.
De ce trebuia sa fiu vinovat
cind eu n-am vrut decit sa ramin credincios?
Uneori vintul ma face sa cred ca totul a durat doar o clipa,
cind eram stinjeniti amindoi
si nu mai stiam ce sa spunem,
dar nimeni nu mai vrea sa auda de consolari,
iar pasarile albe care zburau
pe mare intre umbrele noastre si zei
imi amintesc ca acesta sunt si nu altul,
acestia suntem si nu altii,
noi care-am fost impreuna
si singuri la Troia.
II
Am lasat in urma atitea mari si greseli
incit ma intreb, de ce trebuiau toate acestea?
De ce ne trebuiau remuscari pentru a invata sa iubim?
De ce trebuiau toate acestea, de ce?
Da, trebuiau.
Trebuiau, poate.
Trebuia poate sa fim mai intii vinovati
pentru a invata sa iubim.
Trebuia sa gresim
pentru a cunoaste sfirsitul greselii
si poate numai cei ce-au fost la Troia au dreptul sa spuna
ca stiu totul despre iubire si tarm.
Nimeni nu va cunoaste vreodata mai bine ca noi
ce inseamna iubirea, pentru ca nimeni
n-a pierdut-o si n-a visat-o ca noi. Pentru ca
nimeni n-a trebuit sa taca mai dureros decit noi
cu speranta ca-ntr-o zi vom striga: iata tarmul! Pentru ca
nimeni n-a privit ca noi steaua prafoasa a singuratatii
luminindu-ne miinile
in vreme ce ne-acopeream ochii ca sa ne-aducem aminte mai bine.
Si iarasi cerul asa cum il stiu, stralucind dupa ploaie,
si ma intreb, poate, pentru ultima oara.
De ce trebuiau toate acestea, pe care nu le mai pot rascumpara
decit iubind si mai mult tarmul
pe care stau si visez ca voi ajunge intr-o zi?
Si mai ales de ce suntem noi vinovati ca toate acestea au fost?
Cind eu n-am vrut decit sa ramin credincios.
Cind noi n-am vrut decit sa fim asemenea pasarilor
carora nu le pasa nici de zei, nici de timp.
III
Dar eu stiu ca moartea exista
si exista si tarmul,
exista in zori plaja goala
si exista urmele care ne fac vinovati,
exista corabiile care ne-au dus la Troia
si exista iubirile pentru care n-am avut vreme destula,
exista amintirile
si exista pescarusii tipind,
exista nisipul de care ma lipeam gol la amiaza
si exista locul gol de linga mine,
exsita toate, numai tineretea s-a dus
in acest prea lung asediu al Troiei,
in acesta eroare spre care ne-am dus linistiti.
O, gustul ucigas al plecarii.
IV
Am cutreierat ani in sir marile
si cind ne-am intors ne-am dat seama
cit de putin ne indepartasem de tarm.
De fapt, nu ne indepartasem deloc.
Eram tot acolo si iubeam aceleasi lucruri
numai ca eram mai batrini
si ne venea greu sa suridem.
Ne-am pierdut la Troia obiceiul de a asuride usor.
Si iubim altfle, mai trist.
In rest, suntem aceiasi si iubim aceleasi lucruri,
iubim...
V
Suntem obositi
si nu ne mai separa de zei decit moartea.
Am vazut cum se goleste clepsidra
si cineva dintre noi spunea ca si mormintele mor,
nu numai cei ce-au coborit sa le umple, si poate asa trebuie,
altfel mormintele ar cuceri toata lumea.
Suntem obositi, dar acum stim ceea ce stiu si zeii.
Si poate chiar mai mult. Am descoperit in noi insine
lucrul cel mai important pe care trebuie sa-l stie un om.
Aceasta dragoste,
aceasta lumina si vintul care nu ne cruta.
care ne obliga sa ne-aducem totul aminte...
Literatura poezie versuri scrisa de versuri versurile poeziei cartea poezie versurile poeziei autor poeti romani poet de dragoste autor Cei care-am fost la Troia versurile poeziei. Cine a scris versuri versuri versurile poeziei Octavian Paler.
Alte poezii de Octavian Paler
