roversuri.ro
>
Litera O >
Olga Alexandra Diaconu
>
Poezia Ciclu de poezii din vol Dreptul la nemurire de Olga Alexandra Diaconu
Poezia Ciclu de poezii din vol Dreptul la nemurire
(neaprobat)
DREPTUL LA NEMURIRE
Uneori
îmi vine sÄ cred cÄ ceaÅ£a
e-o intrare în lumea de la-nceput
în care toate lucrurile sÄlÄÅluiau împreunÄ
fÄrÄ ca ele sÄ fi Åtiut
Ce minunat trebuie sÄ fi fost
sÄ-Å£i schimbi în fiecare clipÄ identitatea!
ca într-o mare cÄlÄtorie prin lumi
Åi-apoi nimic sÄ nu mai Åtii pe de rost
Nimic nu era
mare
nici mic
nici sunet
nici culoare
Totul era
numai urÄ Åi dragoste
Totul era
nedumerire
Pentru memoria
care-n curând avea sÄ ne ia
dreptul la nemurire.
Februarie 1990
MENITÄ SUNT SÄ PLEC CURÃND
Ci iatÄ-mÄ:
eroare pe-o tâmplÄ de pÄmânt
de mine desprinzându-mÄ
pânÄ mÄ-ntunec
pânÄ din nou voi fi punct
umilul punctâ¦
MÄ-ntâmpinÄ Ã®n mine ceaÅ£a â
menitÄ sunt sÄ plec curând
PânÄ atunci voi înflori
într-un imens Åi trist sÄrut
Åi devoratÄ de luminÄ
rÄmân o casÄ miÅcÄtoare
cum melci cu balele uscate
la întâmplare duÅi de vânt.
6 iunie 1989
EPIFANIE
Ci iatÄ-mÄ:
în orizontul auroral
al firii â
deschidere
luminÄ
NÄscându-mÄ
din mine
eu sunt
deja iubire
MÄ poÅ£i numi Eva â
Sunt ziua
Sunt noaptea ta
Cât timp rÄmân
de pazÄ
la Poarta Cerului
desferecÄ-mÄ de mine
Åi-ai sÄ te naÅti Åi tu
Adam!
De fapt
nu sunt sigurÄ
cÄ sunt eu Eva
Åtiu doar cÄ
ocup un teritoriu
împrejmuit
de existenţa mea
Pot fi oricine
oricine altcineva
numai sÄ vin
sÄ vin ascunzându-mÄ
în proprii mei paÅi
UrÄsc plecÄrile â
ele sunt
numai ascunsul
fÄrÄ mine
Ele pun
în aceeaÅi clepsidrÄ
iubire Åi urÄ de iubire.
4 decembrie 1987
PYTAGORA
O, Pytagora,
întoarce-ţi tabla
sÄ-nchidem universul
într-un numÄr!
Poate cÄ Atlas
s-ar trezi din somnu-i
Åi n-ar mai Å£ine cerul
pe un umÄr
Mai lesne
muzica astralÄ
be-ar cuprinde
Åi cifre reci doar
ne-ar dansa pe gurÄ
Noi înÅine
doar cifre muzicale-am fi
Åi viaÅ£a-ar deveni
cu mult mai purÄ.
20 aprilie 1988
ÃNTRE FIRE ÅI GÃND
I
CheamÄ-mÄ! -
tu eÅti
însÄÅi chemarea firii
a firii care se dÄruie
OcroteÅte
adevÄrul nostru
dezvÄluit
în pragul cuvântului
Eu sunt
undeva
între fire Åi gând:
jumÄtate frumuseÅ£e
jumÄtate adevÄr
DÄruie-mi
libertatea
de a asculta
porunca firii
Åi prin ochii ei
sÄ contemplu
înÄlÅ£imea locuirii mele.
13 decembrie 1987
FAVOARE
Ãn ochii mei
a izbucnit lumina
în mine adunatÄ
nici nu Åtiu
Åi astfel eu
am devenit regina
din lumea de pustiuri
Åi de viu
MÄ Ã®nvelesc în slove
mereu ca-n altÄ hainÄ
mereu mÄ las furatÄ
de-un farmec ce s-a dus
Åi jocul se repetÄ:
aceea ;i sunt ;i⦠nu-s
Mereu rÄmân strÄinÄ
de mine
nu m-aud
aÅa cÄ mie însÄmi
nu-mi sunt
decât o tainÄ
Åtiu lucrurile de povestea
de umbra lor în mine se revarsÄ?â¦
Abia le-ating
Åi-n prelungire firii
ideea nechematÄ iar se lasÄ
Eu însÄmi sunt favoarea
ivirii în luminÄ
De-atâta strÄlucire â
ajunsÄ â
mÄ aprind
Åi ard cu nepÄsarea
de fiecare clipÄ
a focului nestins
numit de greci destin.
12 septembrie 1988
MIRAREA
Mirarea doar â
Åtiu â
ea a fost principiul
celor ce
nu Åtiau sÄ vadÄ
De-aceea poate
când ai apÄrut
întunecoase muzici
m-au pÄtruns
Åi-am învÄÅ£at sÄ zbor
ascuns
Åi nu Åtiam cÄ
mituri gem în mine
nu, nu Åtiam cÄ
sunt bogatÄ
De-atâta
nebÄnuitÄ fericire
cred
sufletul mi s-a topit
Åi n-am bÄgat de seamÄ
cÄ nu mai eÅti cu mine
Oare atunci sÄ fi murit?â¦
Iunie 1988
FÄRÄ MIRARE
Mereu
materie devin
fÄrÄ surâs
fÄrÄ suspin
Bacovia
nu bÄnuia
cât de uÅor e
sÄ devii
tu însuţi
haina cea mai grea
Ãn mine
un strÄin ar vrea
s-asculte
sunete obscure
Dar eu
nici nu-mi mai amintesc
sÄ-l fi-ntâlnit
MÄ-ntorc
în forma cea mai clarÄ
Åi de pe-acum
mi se nÄzare
c-o piatrÄ mi s-a prins de trup â
ca-n joacÄ, fÄrÄ nici o urÄ â
Åi-n ea pÄtrund
fÄrÄ mirare.
Iunie 1988
SÄ CRED CÄ VIS A FOST
Vreau doar s-adorm
sÄ trec
din somn în somn -
în vis mi-apare lumea mult mai clarÄ
Ce pot sÄ fac printre atâtea gheÅ£uri
Åi treazÄ
cum sÄ-ndur noaptea polarÄ?â¦
Ãn somnul meu
mÄ simt ca o reginÄ
La sÄnii înhÄmaÅ£i
am câini Åi reni
Ãmi va surâde somnul meu de iarnÄ
cu capul drept pe muÅchi Åi pe licheni
Nu-mi va fi teamÄ â
jur pe Empedocle -
înconjuratÄ de-aer, apÄ, foc
pÄmântu-mi va fi singurul prieten
dormind cu nesfârÅirea la un loc
Schimbându-mi forma-n fiecare somn
mereu cu un atom sÄ curg mai jos
sÄ cred cÄ vis a fost tot ce-am trÄit
fidelÄ sÄ-i rÄmân lui Democrit.
17 aprilie 1988
DESTIN
AÅtept â
fiinÅ£Ä fÄrÄ adÄpost â
s-aparÄ dupÄ StâncÄ
ÃnfricoÅÄtorul
Eu nu prefer
nici Scyla
nici Charribda â
pÄstrez cu violenÅ£Ä
în mers
doar drumul drept
Åi mersul meu
pÄstreazÄ
o aurÄ de zeu
NeliniÅtea
mi-e punctul de sprijin
când mÄ pierd
incertitudinea â
coroana.
12 decembrie 1987
ZBOR ÃNTRE SPAÅ¢II
I
Un zbor între spaÅ£ii mi-e gândul Åi sper
în mine s-ascund un petic de cer
cu ochii închiÅi sÄ presimt Aurora
ascunsa, vibrând a stihiilor hora
E totul un dans nevÄzut, inefabil
crezând doar cÄ este, devine palpabil
Åi lumea întreagÄ de este-un ascuns
nÄscutÄ mereu din ce-i nepÄtruns
aÅtept sÄ devinÄ din surda mutaÅ£ie
divina, deplina, de vis revelaţie
Doar tu mai rÄmâne
doar tu sÄ-mi faci semn
sÄ-ncep sÄ plutesc
sÄ-mi fii un îndemn
SÄ pornim spre lumina
ce nu se întunecÄ
pe când în preajma ei
totul alunecÄ
O mânÄ sÄ-ntindem cÄtre vechea pleiadÄ
ce-Åi lÄsau nemurirea unii altora nadÄ
gÄsind ca izvor al vieÅ£ii Åi-al morÅ£ii
NemÄrginitu-n care ne învârtim cu toÅ£ii
E nedreapta rÄsplatÄ a ieÅirii-n luminÄ
când fiindele toate îÅi vor din nimic vinÄ?
O luptÄ fratricidÄ le-ndeamnÄ pas cu pas
din veÅnicul repaus vieÅ£ii sÄ-i dea glas?
Sau doar e-o dÄruire Åi-al ei dar e întors
când din tot ce devine, alt punct e luminos?
Doar dupÄ cum aratÄ, tu poÅ£i s-atingi cu mâna
când vrei, NemÄrginitul. E apÄ, foc sau aer
ascuns e în el însuÅi, din el s -aratÄ-ntruna
Åi noi â o rostuire-n acest nemÄrginit
înconjurat de ape, de neguri Åi zenit
plutim ca aisberguri pe un ocean de ape
tânjind de dor Åi sete AbsenÅ£a sÄ ne-adape
Un miracol al firii suntem, dar în doliu â
cu violenÅ£Ä clipa s -acoperÄ-n linÅ£oliu
lÄsându-Åi fiinÅ£a cu indiferenÅ£Ä
urmându -.Åi doar ritmul în altÄ prezenÅ£Ä
De vrei entuziasmul sÄ-Å£i cuprindÄ fiinÅ£a
te dÄruie iubirii Åi-Å£i împlineÅti dorinÅ£a
Iubirea e miÅcarea ce în stihii pÄtrunde
rotindu-le pe toate de bucurie-n unde
E sine inefabil ce doarme în Olimp
lÄsând pe-a noastrÄ frunte o aurÄ, un nimb
Tu codrul Å£i-l alege ca tainiÅ£Ä-a iubirii â
aici ascuns e viul, precum spuneau cabirii â
dar sÄ n-adormi sub frunze, sÄ nu prinzi rÄdÄcinÄ â
dormind, devii tu rodul, tot tu devii tulpinÄ
Un trunchi de brad din tine spre cer
va vrea sÄ creascÄ a cerului coroanÄ
Åi axa pÄmânteascÄ
Ãn valuri de cÄldurÄ atunci te vei desface
lÄsând sÄ Ã®ncolÅ£eascÄ cuprinsÄ de fiori
sÄmânÅ£a care Åtie cÄ-n ea te desfÄÅori
Plesnind de bucurie îţi va întoarce darul
fiind chiar de Femeia Åi tot ea Åi BÄrbatul
ce strÄjuie altarul
E încÄ sfântÄ clipa când vrea a se divide
dar clipa urmÄtoare nu se mai poate-nchide
O curgere latentÄ ce nu se mai opreÅte
ne-aduce în prezenÅ£Ä Åi iarÄÅi ne roteÅte
PÄdure, mare, lunÄ sau soare Åi câmpii â
în toate se ascunde rupându -se-n fâÅii
Åi toate le întoarce mutându -se-n alt loc
fÄcând din apÄ aer, din aer, fÄcând foc
Åi toate le întoarce în negura uitÄrii
din dor de sine însÄÅi, ea glas îÅi dÄ chemÄrii
Din ea întinereÅte, nÄscându -se-n visare
se recunoaÅte-n clipa ce veÅnic o divide
dar tot rÄmâne-ntreagÄ â
din tot ce dÄruieÅte, nimic nu-i ruinare
Ei însÄÅi se opune, ascunsÄ-n darul sÄu
Åi dintre toate-n lume, doar Timpu-i este zeu
Doar Timpul o dezbracÄ de ceea ce ascunde
fÄcând apoi sÄ piarÄ ce iese în luminÄ
ca un castel la mare ce creÅte din nisip
furat apoi de unde
Pe sine se gândeÅte cu infinitÄ sete
dezvÄluindu-Åi sinea în mii de portamprente
ce-ntruna sunt rÄpuse de tainica rotire
fÄcând din a lor moarte întruna dÄruire
Åi, în sfârÅit, o clipÄ. FÄptura Åi-o zÄreÅte
strÄluminând în noapte în stele cu noroc
spre curÅ£i de dor urcuÅul Åi coborârea sorÅ£ii
fÄcând din apÄ, aer, din aer fÄcând foc.
1 â27 iunie 1987
ZBOR ÃNTRE SPAÅ¢II
II
AscultÄ-mi Åoaptele îndepÄrtate â
e-un semn cÄ
Åi-alte vieÅ£i eu am trÄit
Pe roata stelelor
încercÄnate de cer
nu Åtiu
a câta oarÄ m-am ivit
Vârtejuri de atomi
plutind în spaţii
prin ce miracol oare
s-au ivit
de-n plasma lor
când ochii i-am deschis
am respirat întregul infinit?â¦
DesprinsÄ bine încÄ nu eram
de-acel vârtej
ce m-a adus din spaÅ£ii â
o mânÄ era apÄ
alta foc
pÄrul era-ncâlcit ca la sihaÅtri
Åi mÄ roteam cu tine la un loc â
douÄ comete rÄtÄcite
printre aÅtri
Nici nu Åtiam cine îmi sunt pÄrinÅ£i â
mÄ Ã®nchinam lui Thetis sau Ocean â
Åi m-am trezit a doua zi pe Terra
pÄgânÄ rÄtÄcitÄ printre sfinÅ£i
Eu ca-ntr-un vis
îmi depÄn rostuirea
Åtiu doar
cum sÄ-Å£i rÄspund
când tu mÄ chemi
Hai, cheamÄ-mÄ!
Ca sÄ Ã®ncepem dansul
Pe care-l Åtim
Din neÅtiute vremi.
Iunie 1988
ZBOR ÃNTRE SPAÅ¢II
III
MÄ Ã®nvÄÅ£aseÅi
zborul între spaţii
c-aÅ fi chiar eu
o stea din constelaţii
Åi-acum un hÄu
ce nu-i adânc
nici 'nalt
m-a tot cuprins
Mai pot sÄ cred în salt?â¦
Fiinţa mea
Era cu tine geamÄn
Åi glasul tÄu
Trezea în mine sorii
MÄ legÄnai ca Åi cum
Erai leagÄn
Åi-acum
Din vina cui
MÄ laÅi ninsorii?â¦
E totul
o desfacere din sine
Åiâo-ntoarcere 'napoi
Åi iar o dare â
aÅa m-ai învÄÅ£at
printre sÄruturi â
dar nu m-ai învÄÅ£at
cÄ-n acest Tot
tot ce se naÅte
renegându-Åi Muma
cuprins e
de-acel vÄl
numit Uitare
pe cine
dintre anticii pÄrinÅ£i
sÄ-l chem
de-a ta purtare
sÄ-mi dea seama?
,,Dintre cei vechi
iubesc pe -Anaximandru â
te ascultam spunându-mi
cu glas tandru â
Simplicius, Parmenide,
Heraclit Obscurul
l-au urmÄrit
cum doar CenuÅÄreasa
a mai fost
când Åi-a pierdut condurul
Aerul, focul
apa sau pÄmântul
în oarba lor miÅcare
sunt Cuvântul
Åi fÄr' sÄ Åtie
sunt tainica fireâ
E un motiv în asta
ca Åi tu
sÄ nu mai recunoÅti
cÄ mi-ai fost zeu
când eu
de dor nu pot
sÄ-mi vin în fire?â¦
De ce sÄ-i reproÅezi
mereu lui Platon
cÄ-n fire a gÄsit
doar o Idee
Åi a produs
în absolut mutaţii
din Åtirbul Element
fÄcând un lucru
cu-atât
de numeroase variaţii?
când tu â
fÄr' sÄ m-aÅtept â
mÄ laÅi tot alta
fiindcÄ din tine
când te desfÄÅori
în graţii te întreci
cu varianta
MÄ vrei
un zbor egal
Åi fÄrÄ aer?
Când lânÄ n-ai
ce poţi
sÄ torci din caier?
Sunt propria-Å£i imagine â
spuneai
când mÄ iubeai
Pigmalion cum îÅi iubea
a sa sculpturÄ
Åi-acum
unde-i tot
ce a fost rai?
Åtiu
tu pe Nietzsche
dintre toÅ£i iubeÅti:
luminÄ este
tot ce tu atingi
Åi scrum rÄmâne
când iubirea stingi.
27 mai 1987
MIRAREA MEA DE MINE
Eu sunt mirarea mea de mine:
întreabÄ-mÄ Åi n-am sÄ Åtiu
nici cine sunt
nici unde plec
Åtiu doar cÄ vin din împlinire
Mereu eu vin
de n-ai sÄ crezi
priveÅte-mi urmele:
topirii
încredinÅ£ez mereu zÄpezi
Nu te speria dacÄ-ncolÅ£esc â
presimt în mine-atâta iarbÄ
cÄ n-am puterea s-o opresc
Eu sunt sÄmânÅ£a
Åi cu preÅ£ul
mirÄrii mele-am sÄ plÄtesc
explozia de coji puzderii
Stai lângÄ mine: blând Åi bun â
vreau sÄ rÄmânem doar noi doi
povestea Evei sÄ Å£i-o spun
Tu poÅ£i sÄ mÄ transformi în vers
pe când o mânÄ nevÄzutÄ
ne lasÄ sÄ plutim miraÅ£i:
nimic Åi tot în univers.
1 ianuarie 1988
RÄMÃI AÅA
Nu mÄ cÄuta
mai aproape
de Calea lactee â
sunt numai cânt â
Doar firea â
tainÄ
cufundatÄ-n uitare â
rÄmâne gând
Eroare
devine totul
când iubeÅti
împrejmuirile
RÄmâi aÅa
Åi-ai sÄ-mi vezi chipul
oglindindu-se
în adâncul fiinţei tale.
19 decembrie 1987
CRED CÄ MEGARICII AVEAU DREPTATE
Divino â
îmi spui -
tu eÅti principiul activ
Ãn tine fÄrÄ teamÄ
îmi revÄrs veÅnicia
veÅnicia mea trecÄtoare
Eu sunt materia
Simt
ipostazele toate
cum dorm adânc
De-aceea
cu disperare te strâng
când
pentru câteva clipe
îmi place sÄ cred
cÄ eÅti statuie
Åi cu grijÄ-Å£i cioplesc
fiecare gest
prin care
tu mÄ arunci între stele
Åi spaima ta cÄ
nu Åtiai cine eÅti
Å£i-o sÄrut îndelung
cu pietate
Åi printre sÄruturi
îmi convine sÄ-Å£i spun:
cred cÄ megaricii
aveau dreptate
de nu credeau
în puteri de statui.
8 iunie 1988
SINGURA ROTIRE E-N JURUL MEU
Simt cum mÄ Ã®nconjurÄ fiorii abisului
cum mÄ petrec
Ãi las sÄ bântuie
încet sÄ se mistuie
sÄ pot sÄ trec
Nici un cutremur nu mÄ ajunge â
singura rotire e-n jurul meu
Nu pot sÄ mÄ numÄr
în ani luminÄ
sÄ mÄ Ã®ntorc
sÄ Åtiu
rotirea cât o sÄ Å£inÄ
balele reci ale melcului
cât le mai torc.
12 august 1987
UNDE EÅTI, ADEVÄRUL MEU?
Unde eÅti
AdevÄrul meu? -
îţi strig
cu faÅ£a rÄvÄÅitÄ de somn â
Nu mÄ tem de sÄrutarea ta solarÄ!
Dar dintr-o datÄ simt cÄ
mÄ orbeÅte atâta luminÄ
Åi fÄrÄ sÄ mÄ gândesc strig:
unde eÅti, Socrate?
Iunie 1985
NEBÄNUITUL ADEVÄR
Sunt adevÄrul
pe care-l descopÄr
în fiecare zi
ce-o locuiesc
Când tu îţi luneci
ochii calzi
în mine
nebÄnuite adevÄruri
se trezesc
Eu sunt frumoasÄ
numai tu
când stÄrui
în mine frumuseţea
sÄ o vezi
Vino cu-ncetul â
eu devin tÄcere
tu de cuvinte vreau
ca sÄ mÄ lepezi
Am sÄ Ã®ncep
sÄ mÄ rotesc
sÄ nÄrui
aceastÄ zi
ce încÄ-o locuiesc
Nimic nu-i prea puţin
când tu îmi dÄrui
acelaÅi adevÄr
la sân sÄ-l cresc.
13 decembrie 1987
Poeti romani versurile descarca poet Ciclu de poezii din vol Dreptul la nemurire descarca. Versuri cuvintele Olga Alexandra Diaconu poetul poezia cuvinte cartea versuri poezia versuri cine a scris cuvinte versuri poetul de dragoste.
Alte poezii de Olga Alexandra Diaconu