roversuri.ro
>
Litera I >
Ion Minulescu
>
Poezia Cu toamna in odaie de Ion Minulescu
Poezia Cu toamna in odaie
Mi-a batut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a batut cu degete de ploaie...
Si la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las sa intre in odaie,
Ca-mi aduce o cutie cu Capstan
Si tigari de foi din Rotterdam...
Am privit in jurul meu si-n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mana rece,
Gura rece,
Doamne!... Cum puteam s-o las sa plece?
Daca pleaca, cine stie cand mai vine?
Daca-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urma oara-n geam?
“Donnez-vous la peine d'entrer, Madame...”
Si femeia cu privirea fumurie
A intrat suspecta si umila
Ca o mincinoasa profetie
De Sibila...
A intrat...
Si-odaia mea-ntr-o clipa
S-a incalzit ca un cuptor de paine
Numai cu spirala unui fum de pipa
Si cu sarutarea Toamnei, care maine
O sa moara... vai!...
Bolnava de gripa...
Literatura romana poezii.ro scoala cuvinte literatura poezii.ro versurile Cu toamna in odaie poezie versurile poeziei de dragoste. Descarca limba romana scoala versurile poeti romani scriitor Ion Minulescu versuri literatura literatura versuri.
Alte poezii de Ion Minulescu