roversuri.ro
>
Litera V >
Victor Eftimiu
>
Poezia Cununile de laur de Victor Eftimiu
Poezia Cununile de laur
Parca-am ramas eu sangur pe pamant,
In cer, ca-ntr-o clopotnita uitata
E-un clopot greu care-a uitat sa bata
Cu funia purtata-n nori de vant.
Cum inainte nu mai este vreme
In urma mea, din nu stiu care veac,
Prin noaptea cu aripi de liliac
Incepe nu stiu cine sa ma cheme.
Si pasii mei rasuna dupa mine
Ca niste bulgari care nu m-ajung,
Rasuna tot in jur asa prelung,
Tot golul-n care nimeni nu mai vine.
Incepe a umbla singuratatea,
In jurul meu ca o multime mare,
Prin bezna cad furnici ce vor sa care
In musuroaie mari, pustietatea.
Se naruie-ntunericul din nou,
Si-n noaptea-n care-s singura fiinta,
Pamantu-mpovarat de suferinta,
Culcandu-se-ngenunche ca un bou.
Poet Victor Eftimiu scoala scriitor Cununile de laur poetul poeti romani versuri cine a scris literatura poet poet de dragoste poezia. Cine a scris poezii.ro versuri poet.
Alte poezii de Victor Eftimiu
