roversuri.ro
>
Litera G >
Grigore Vieru
>
Poezia De ce-ai dat, Doamne?! de Grigore Vieru
Poezia De ce-ai dat, Doamne?!
Copiii lesina, nu-i bine,
Si moarte picura din nori.
Si chiar izvorului ii vine
Un fel de greata uneori.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!
E falsa mila ori e muta,
Iar crucea de la piept e joc.
In moarte tot mai multi se muta,
Vazand ca-n viata nu au loc.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!
Versurile Grigore Vieru cuvinte cultura versuri literatura cartea descarca versuri literatura versurile poeziei cuvintele poeti romani romana cartea romana. Cartea versuri De ce-ai dat, Doamne?! poezie poezie.
Alte poezii de Grigore Vieru
