roversuri.ro
>
Litera M >
Mihai Eminescu
>
Poezia Din Odiseea de Mihai Eminescu
Poezia Din Odiseea
Spune-ne, muza divina, de mult iscusitul barbat, ce
Lung rataci dupa ce-au daramat Troada cea sfanta.
Multe cetati de oameni vazu si datini deprinse,
Multe-n inima lui suparari pe mare avut-au,
Chibzuind pentru sufletul lui, alor sai inturnare.
Dar pe tovarasi el nu mantui cu toat-a lui grija.
Singuri ei gatira pieirea prin faradelege,
Caci, nebuni, ei boii-au taiet luminosului fiu al
Lui Hyperion, incat le lua a-ntoarcerii ziua Â
De-aste vorbeste-ne asemeni putin a Cronidului fiica.
Toti ceilalti precat de pieire-au scapat, pre acasa
Ei erau, mantuiti de razboaie si de apele marii.
Numai pre el, doritul de patrie si de sotie
Nimfa mareata-l oprea, minunata zana Calipso-n
Pestera cea boltita, ravnind de barbat ca sa-l aiba.
In rotitoarea plinire de vremuri trecut-au un an azi,
De cand zeii-ntoarcerea-n tara ii randuise
In Itaca si tot de nevoie el mantuit nu-i
La iubitii lui. Toti zeii-l plang. Poseidaon
Singur tine manie intr-una el lui Odisseus,
Celui de-o sama cu zeii, nainte de-a ajunge in tara-i.
Versurile poeziei Mihai Eminescu poetul limba romana cultura poeti romani cultura scriitor. Versuri versurile cartea poezie versuri versurile poeziei cultura scriitor descarca poezia versuri scriitor Din Odiseea.
Alte poezii de Mihai Eminescu
