roversuri.ro
>
Litera O >
Octavian Goga
>
Poezia Dorinta de Octavian Goga
Poezia Dorinta
Departe-as vrea de-aici sa vii,
In alte lumi senine,
In dimineata de Florii
Sa ma cunun cu tine.
Sa ne-asezam in sat la noi,
S-avem in deal o casa,
Sa fiu cel mai cuminte-n sat,
Si tu, cea mai frumoasa.
Sa vie si mama la noi,
Ca-i necajita tare,
Sa aiba tihn-un an ori doi,
Ori cat pamant mai are.
Acolo sa traim in munti
De cat trai avem parte,
Satenii seara sa-i adun
Si sa le spun din carte:
Ca sunt de neam imparatesc,
Din tara-ndepartata,
Ca tot pamantul rotogol
Era al lor odata...
Si ca azi oamenii-nvatati
Asteapta sa se nasca
Un tanar crai coborator
Din legea romaneasca.
Copiii nostri sa-i inveti
Tu: Crezul... Nascatoarea...
S-ajung sa-i vad cantand pe toti
In strana, sarbatoarea.
Atunce, impacat cu rostul
Acestei lumi deserte,
Sa mor, sa-mi zica satu-ntreg
Un: “Dumnezeu sa-l ierte!”
Iar popii nostru-ntamplator
Vreun oaspe-atunci sa-i vie;
“Pe cine-ngropi, parinte, azi?”
“Pe-un om de omenie!...”
(1905)
Scoala cultura versurile literatura scrisa de cultura cartea poeti romani romana rime autor cultura romana Dorinta. Literatura versuri romana cartea poezii.ro scrisa de cine a scris versuri Octavian Goga.
Alte poezii de Octavian Goga
