roversuri.ro
>
Litera M >
Mihai Eminescu
>
Poezia E impartita omenirea... de Mihai Eminescu
Poezia E impartita omenirea...
E impartita omenirea
In cei ce vor si cei ce stiu.
In cei dentai traieste firea,
Ceilalti o cumpanesc s-o scriu.
Cand unii tese haina vremei,
Ceilalti a vremii coji adun:
Viata unii dau problemei,
Ceilalti gandirei o supun.
Dar pace este intre dansii:
Ce unii fac iau alti-aminte.
Caci pana azi domneste-ntr-insii
A cartii tale graiuri sfinte.
N-a intrat viermele-ndoielii,
Copil e ochiul lor cand vede,
Cainta vad urmand greselii,
Caci omul tot in tine crede.
Al raului geniu arate-mi
Un om din vita pamanteasca,
Ce-ar fi-ncercat ale lui patemi
Naintea ta sa-ndreptateasca;
Caci buni si rai traiesc in tine,
Cuvantul tau e calea lor Â
De-a lor abateri li-i rusine,
Caci tu esti tinta tuturor.
Virtutea nu mai e un merit,
Caci merit nu-i cand nu e lupta.
Asupra ta ei nu se-ntarat
Cu viata-n joc, cu mintea rupta;
Manand cu anii colbul scolii,
Ei cred far-a fi inteles,
Din carti stravechi roase de molii
Isi implu mintea cu eres.
Ei nu patrund a ta marire Â
Minune-i pentru dansii tot.
Necercetand nimic in fire,
Nimic nu stiu, nimic nu pot;
Caci nu-i supusa lamuririi
Gandirea-n capul intelept Â
La toate farmecele firii
Se bat cu manile pe piept.
Urmand a cartilor straveche
Statornic, nemiscat invat,
E surda azi a lor ureche
Privindu-ti firea cu dispret;
Legata-n lant e a lor minte
Si rodul mintii e salbatec,
Se plac in mistice cuvinte
Si-esplica totul enigmatic.
Poezie autor cultura cine a scris Mihai Eminescu scoala scoala romana cultura poezia romana E impartita omenirea... poetul. Poezia cuvinte versuri versuri versurile poeziei de dragoste poeti romani.
Alte poezii de Mihai Eminescu
