roversuri.ro
>
Litera L >
liviutz28
>
Poezia Ea de liviutz28
Poezia Ea
(neaprobat)
aca stateam si ma uitam in oglinda,vedeam un el
Care se concentra asupra oglinzii,din care proveneau
O mie si-o suta de complimente.
Totusi,o ea nu aparea,totul era format din infinitul ei si-al meu
Ascultand ecoul Ei, auzind propriul ecou-om care
Devine metafora omului , pentru ca poate renunta la sine
Ea insasi natura in creativitatea creatoare a fiintei sale
Chiar daca isi are originea in infinitul fara de peisaj
Si cu aceasta singura despre Tu stiam ca tot asa
Trebuia sa astept,stiam sa astept , puteam sa astept
Propriu-mi Eu , propriu-mi infinit , devenit infinit comun
In timpul eliberat al acelei profund valoate sfere originare
In care fiinteaza Eul , asteptarea nu mai este o asteptare
Temporala , ci numai o maturizare atemporala
Si in aceasta siguranta atemporala , atemporala
Ca un vis,sigura ca un vis si totusi mai reala decat orice vis
Totusi , oricat de corect a fost gestul meu
Defapt incorect pentru un tanar , daca atunci as fi ramas
Si as fi protestat zgomotos
Impotriva rezistentei lui in fata propriului sentiment
Poate ar fi fost mai usor
Versuri rime cultura literatura rime cartea literatura cartea liviutz28 poezie autor poeti romani limba romana Ea cartea. Versuri scoala limba romana scoala cine a scris cine a scris de dragoste scriitor.
Alte poezii de liviutz28
