roversuri.ro
>
Litera I >
Ion Minulescu
>
Poezia Elegie domestica de Ion Minulescu
Poezia Elegie domestica
Tu, care-mi intri-n casa cu toamna fumurie,
Cu ziua ce se duce
Si noaptea ce-o sa vie,
In casa mea fii binevenita...
Iata-mi casa!
Intoarce doar butonul electric din perete
Si-mprieteneste-ti ochii cu tot ce poti vedea,
Caci casa mea e-ntreaga, de-acum, si casa ta...
Fii prietena si sora cu hall-ul si terasa,
Cu treptele ce urca sub rustice covoare
Spre sala de mancare
Si-odaia de culcare,
Cu sfintii din icoane si mortii din portrete,
Cu cainele, ce-ti linge mansonul de-astrahan,
Si cu pisica alba, ce toarce pe divan...
Opreste-ti apoi ochii pe frunzele de laur
In care se-ncadreaza, sanctificand decorul,
Patronii mei - Triunghiul.
Iar pe comoda veche priveste-i cum stau gata
Sa-si paraseasca parca, de bucurie, rama,
Un domn cu ochii-albastri si bucle brune:
Tata!...
Si-o doamna cu ochi negri si bucle blonde:
Mama!...
Tu, care-mi intri-n casa cu toamna fumurie,
Cu basmele bunicii
Si “Faptele diverse”,
In casa mea fii binevenita,
Pentru mine
Si pentru-aceste chipuri, de praf si vremuri sterse,
Ce te privesc din rame cu-aceeasi duiosie
Ca-n zilele cand, toamna, soseam si eu cu tine.
Versuri Elegie domestica de dragoste cartea scriitor limba romana versuri scrisa de versurile scoala poezie cine a scris limba romana scrisa de. Rime scriitor limba romana poeti romani versuri cultura Ion Minulescu romana.
Alte poezii de Ion Minulescu
