poezia Eliza de Grigore Alexandrescu versurile poeziei Eliza scrisa de poetul Grigore Alexandrescu

roversuri.ro > Litera G > Grigore Alexandrescu > Poezia Eliza de Grigore Alexandrescu

Poezia Eliza




Spune-mi, scumpa Elizo, ce este fericirea? Pe ce tarmuri rasare, ce loc ii e placut? E veche ca pamantul, impodobeste firea, De mult, sau deodata cu tine s-a nascut? Am catat-o-n pustiuri, am catat-o in lume, Am catat-o pe dealuri, pe munti si pe campii; Am catat-o-n desertul eho al unui nume, Pe valurile marii, in titluri, bogatii. Zadarnica silinta! Fericirea s-ascunde; Fara folos pe urma-i vedeam ca ostenesc; O chemam cu-nfocare, dar nu vrea a-mi raspunde: Te intalnii, iubita, si-n ochii-ti o gasesc! Vedeti aceste locuri, aceste stanci rapoase? Vedeti pamantu-acesta detot nelocuit? Ei bine, aici toate mie imi par frumoase! Mai mult decat oriunde aici sunt fericit. Eliza e viata ce toate-nsufleteste; Zambirea-i e cereasca, privirea ei Amor; A ei dulce suflare ast aer balsameste, Si gratiile-ntr-insa vad o tanara sor. Daca ar fi pamantul in vechea simplitate, Cand cea dintai femeie in rai s-a pomenit, Frumoasa,-mpodobita cu darurile toate, Si nobila-i icoana in unde si-a privit: Negresit ca Eliza de sine incantata, Vazandu-si in fantana atatea frumuseti, Tovaraselor sale: ,,Veniti, le-ar zice-ndata, In crestalul acesta minune sa vedeti. Voi sunteti prea placute, si dulcea-va privire Inima mea o trage, mi-e drag sa va ascult; Dar vaz colo in apa un lucru peste fire, Un chip care va-ntrece, si-mi place si mai mult!” Pana nu o vazusem, pan-a nu o cunoaste, Eram de nopti, de zile, de toate dezgustat. Vremea ce-acuma zboara parea ca se taraste, Anii, ca o povara grozava de purtat! Vantu-mi parea suflare zadarnica si rece, Cerul ca o campie de care sunt satul, Eho numai un sunet ce fara folos trece, Aurora o raza privita indestul. Ziceam: O zi ca alta, si tot acelasi soare! In lume vedeam chinuri, pe ceruri vedeam nori. Le privesc cu Luiza; totul schimbat imi pare, Cerul este cu stele, campiile cu flori. Aurora, o nimfa de soare prea iubita, Se desteapta si-n aer aluneca zambind, De cele dintai ceasuri, de-ai sai fii ocolita, La soare, ce-o urmeaza, cu dragoste privind. Zefirul, o fiinta de bine facatoare, Care catre cer duce suspinuri omenesti; Eho, o zeitate la chinuri simtitoare, Ce repeteaza glasul acelei ce slavesti. Cand tacerea Elizei imi spune-a ei iubire, Cand mana ei ma strange, cand ochii-i imi vorbesc; Cand langa ea uit lumea si nu mai am simtire, Decat pentru minutul in care o privesc, Zic: ,,Viata este scurta si fericirea trece: Spun ca placerea stinge faclia lui Amor: Daca iubirea noastra e s-aiba sfarsit rece, De ce-n minutu-acesta, de ce acum nu mor?”



Cuvintele romana cine a scris Eliza autor cuvintele poeti romani poezie versuri rime versuri. Scoala versurile poeziei Grigore Alexandrescu scoala versuri poezie literatura.


Alte poezii de Grigore Alexandrescu
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. scoala de tudor arghezi
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #