roversuri.ro
>
Litera G >
Grigore Alexandrescu
>
Poezia Epistola. Domnului Alexandru Donici, fabulist moldovean de Grigore Alexandrescu
Poezia Epistola. Domnului Alexandru Donici, fabulist moldovean
“Cum masori ti se masoara” este un proverb stiut:
Aste versuri, de lungimea celor ce tu mi-ai facut,
Sunt pornite sa-ti aduca ale mele multumiri,
Sunt raspuns la ale tale vrednici de cinste gandiri.
Nu stiu bine daca cerul, precum zici, m-a inzestrat
C-un talent ce mi se pare putin, slab, neinsemnat.
Dar iubesc talentu-acesta care tu il pretuiesti;
Tot ce e mai sfant, mai nobil, in duh, inimi oamenesti
Prin el ni se-nfatiseaza, si al binelui amor
Se aprinde la faclia unui geniu creator.
Pe acei ce mi-i dai pilda eu adesea i-am citit;
La o slava meritata cu mandrie m-am smerit;
Sa-i urmez este alt lucru; cinstea poate o doresc,
Dar a lui Torquato soarta nicidecum n-o pizmuiesc,
Am temeinice cuvinte: ma cunosc, ma simt prea mic
Si nevrednic sa iau urma unui mare mucenic.
Cred cu tine ca talentul ne e din cer daruit,
Ca e foc care se stinge daca nu va fi hranit.
Si de am o zi mai lina, un ceas bun de intalnesc,
Cu placere a-l aprinde, a-i da hrana ma silesc.
Dar pe om si-a lui natura destul nu ai cercetat
De voiesti sa fiu ca raul care curge ne-ncetat.
Acel rau trece pe-o vale, pe campie, pintre flori,
Iar prin relele vietii e mai greu sa te strecori:
Prozaice umilinte nu pot a le infrunta.
Tu vezi vremile de astazi. Te-ntreb daca muza ta,
Poftita la tribunale, ar merge sa dea cuvant,
Sa spuie in buna proza de ce umbla dupa vant:
De ti-ar zice judecata: “Fiindca-am aflat ca scrii,
Fiindca vorbesti cu norii si pui slove pe hartii,
Adu versurile tale, avem pofta sa citim,
Si de n-ai atins pe nimeni noi osanda-ti marginim”.
Daca, zic, placeri de-acestea de l-ai tai ai fi cercat,
La atatea dobitoace suflet oare ai fi dat?
Ai fi zis cu indrazneala de-un vulpoi judecator
Ca il vezi cateodata cu puf alb pe botisor,
Ca in cumpana dreptatii casul el l-a cumpanit,
Pana ce prigonitorii cu nimic s-au pomenit?
La voi sunt mai domoli oameni, ei nu s-ating de nimic:
Aicea dau de nevoie, orice ma incerc sa zic.
De voi sa cant eroismul bunilor nostri stramosi,
Aud o suta de glasuri: “Ce? noi suntem ticalosi?
Numai cei vechi iti plac tie? Prilejul s-a-nfatisat
Si noi dovezi de virtute, curaj nu am aratat?”
De laud vreun om de merit, vreun amploaiat cinstit,
“A! imi zic de pe de laturi, pe noi acum te-ai pornit?
Laudand faptele bune, arati, si invederat,
Ca nu suntem de aceia! Pe noi tu ne-ai satirat!”
Caci dumnealor stiu prea bine, ca oameni care citesc,
Ca in lauda virtutii acei rai se osandesc.
De ar fi o multumire sa te vezi in tipar dat,
Si pe uliti cateodata cu degetul aratat,
S-auzi: asta e cutare! apoi eu te-as ferici
Pentru scrierile tale, ce iubesc a le citi,
Ale carora sujeturi, stil usor si lamurit
Au a fabulei placute merit netagaduit.
Sutu zice intr-o carte ca in Grecia, de vrei,
Poti sa scrii orice iti place, fara vorbe si idei;
Multi din autorii nostri au acest talent dorit,
Cu locul, cu-mprejurarea, cu vremile potrivit.
Vad ca o duc foarte bine, si eu o sa-i imitez;
O sa-i intrec de se poate, nimic n-o sa mai lucrez;
Numai din vreme in vreme, ai sa afli ca traiesc
Si muzele din Moldova ca stiu sa le pretuiesc.
Versurile poeziei poet versurile Grigore Alexandrescu Epistola. Domnului Alexandru Donici, fabulist moldovean autor cine a scris versuri romana cuvintele versurile. Versuri autor poeti romani versuri versurile poeziei rime versuri.
Alte poezii de Grigore Alexandrescu
