roversuri.ro
>
Litera V >
Valeriu Sofronie
>
Poezia Filosofia ultimului om de Valeriu Sofronie
Poezia Filosofia ultimului om
timpul mitozelor a luat sfarsit
doar de-la-sine-intelesul continua sa faca prozeliti
in temporalitatea contaminata de familiaritatea relativului
cornul inorogului ce fecundase candva originile
zace acum domesticit de epura ultimei civilizatii
picioarele au uitat cum se saruta pamantul cu degete sangerii
locuim in cuibare de sticla si ciment
de zapada ne amintim numai din filmele copilariei bunicilor
antimetafizic, zeii apei curg prin tevile wc-ului public
arheii nu-s decat alte clasificari din dictionarele stiintei
ratiunea speculativa, un alt nume al parfumeriei senzoriale
heraclitian,
in noi se taraste acelasi rau
miscat de principiul de fiecare zi al placerii
morala se lipseste cu mult sarg de prezenta supraomului
la ce bun idealuri transcendente materiei intr-o lume ramasa fara creator ?
in amvonul singuratatii dintre doua respiratii
preotii suferinzi de melancolia sfarsitului
dau ultimele sfaturi muribunzilor dopati liturghii la rand
cu morfina impacarii cu Cezarul
la nastere
ploaie de meteori albastri, imateriali
peste bucuriile inceputului...
ce facem, doamne, cu gradinile astea din noi
atunci cand ne cresc varstele precum carcinomii metastazici?
Cartea poeti romani versurile rime Valeriu Sofronie literatura cultura scriitor Filosofia ultimului om. De dragoste versuri versuri versuri versurile poeziei romana cartea versurile cuvinte versurile.
Alte poezii de Valeriu Sofronie
