poezia Frunza verde de albastru de Nichita Stanescu versurile poeziei Frunza verde de albastru scrisa de poetul Nichita Stanescu

roversuri.ro > Litera N > Nichita Stanescu > Poezia Frunza verde de albastru de Nichita Stanescu

Poezia Frunza verde de albastru




Si-am zis verde de albastru, ma doare un cal maiastru, si-am zis para de un mar, minciuna de adevar, si-am zis pasare de peste, desclestare de ce creste, si secunda-am zis de ora, curcubeu de aurora, am zis os de un schelet, am zis hot de om intreg, si privire-am zis de ochi si ca-i boala ce-i deochi. Frunza verde de albastru, ma doare un cal maiastru, ca am zis doar un cuvant despre intregul pamant, si de bine-am zis de morti si de sase-am zis la sorti, si am zis unu de doi si zapada de noroi, si am vrut sa fac cu gura focul ce-l facea arsura ca n-am fost trezit, ca dorm pe un cal cu sa de domn, alergand pe-un camp de noapte, de la unu panĂ¢€™ la sapte - de la sapte panĂ¢€™ la zece mi-a cazut o viata rece, de la frunza panĂ¢€™ la umbra mi-a cazut o viata dubla ca pamantul si cu luna, noaptea cand stau impreuna. Si-am zis verde de albastru, ma doare un cal maiastru, pe care ma tin calare cu capul la cingatoare, cu calcaiul la spinare si cu ochiul in potcoave, si cu inima-n silabe de ma duc mari, ma duc ca toamna frunza de nuc, ori ca iarna frunza alba de la floarea de zapada... Frunza verde de albastru, ma doare un cal maiastru, potcovit pe luna plina cu miros de la sulcina, inhamat pe soare plin tot cu miros de pelin, si tinut de gat cu mine tot in dragoste de tine, ca mi-a fost crescut pe umar de din doi in doi un numar, tot din trei in trei o iarba si din patru-n patru-o salba, si din cinci in cinci un pom, si din sase-n sase-un om. Frunza verde de albastru, ma doare un cal maiastru, vad in fata mov si verde, coloarea care ma perde, corcov vad cu veselie, coloarea ce nu se stie, mai aud si-un sunet sus care nu a fost adus in timpan de oameni vii, in a fi si a nu fi, cand imi cade umbra lunga pe sub ochii grei cu punga. Si-am zis aripa de pene ca sa zbor cu ea prin vreme, si-am zis mar ca sa zic samburi, si-am zis pom ca sa zic scanduri, si-am zis nord ca sa zic suduri si dulceata ca sa sudui, si-am zis inima la piatra si cantec la tot ce latra, si potcoava la octava, si uscata la jilava, tot le-am potrivit pe dos pe un fluieras de os, din osul de la picior care-mi canta cu fior, si din osul de la mana fluierand o saptamana, din osul de la arcada recea lumii acolada peste doua oase mari unde stau ochii polari. Si-am cantat din coasta mea din vertebra ca o stea, de-a-ncalecare pe-o sa, pe o sa de cal maiastru, foaie verde de albastru.



Scriitor poezia Nichita Stanescu poet romana versuri versuri scriitor Frunza verde de albastru cuvinte cartea autor rime poeti romani poezie poetul cuvintele. Versuri.


Alte poezii de Nichita Stanescu
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. de Vasile Romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #