roversuri.ro
>
Litera A >
Alecu Donici
>
Poezia Gandul de Alecu Donici
Poezia Gandul
Stau, ma uit la ceruri, in a lor senin
Trista mea vedere uimit rataceste.
Ma uit si la soare: de lumina plin
El incalzind lumea pururea luceste.
Dar soarele, cerul nu sunt departate,
Iar legea naturii pe om au oprit
Cu tarna-mpreuna sa poata strabate
Mai sus decat este el inmarginit.
Privesc mandrul vultur cum se-naripeaza,
Cum falfaie-n aer zburand peste nori;
Cum falnic raspica a soarelui raza,
Se urca, se pierde din ochi muritori.
O! Atunci mahnirea sufletu-mi apasa,
Atunci imi plec capul si adanc oftez:
Omule! fiinta slaba, ticaloasa,
De ce dupa vultur nu poti sa urmezi!
Dar de-odata gandul in mine rasare
Ca un fulger iute, ce e plin de foc,
Se-nalta la ceruri, trece peste soare,
Si cu neastampar cata in alt loc.
Toate le cuprinde, toate le masoara,
Afla a lor timpuri, regule si curs,
Plin de nemurire mai departe zboara
La poarta veciei, la cel nepatruns!
Gandul romana poetul poeti romani cultura versuri versuri literatura autor Alecu Donici versuri. Poezie cartea scriitor scriitor cuvinte scriitor cuvinte cartea cartea.
Alte poezii de Alecu Donici
