poezia Gelozie de Mihai Eminescu versurile poeziei Gelozie scrisa de poetul Mihai Eminescu

roversuri.ro > Litera M > Mihai Eminescu > Poezia Gelozie de Mihai Eminescu

Poezia Gelozie




Cand te-am vazut, femeie, stii ce mi-am zis in sine-mi? N-ai sa patrunzi vreodata inluntrul astei inemi. Voi pune usii mele zavoare grele, lacat, Sa nu patrunza-n casa-mi zambirea ta din treacat. Si cum? dar intelegi tu cum? Cu-acea gelozie, Ce gandurile-ti arde si inima-ti sfasie. Caci ma-ntrebam, se poate c-atat de-mpodobita Cu inima si mintea, sa nu fie iubita? Caci prea, prea e frumoasa... Dorinta-i guraliva, Ademenirea-i blanda, putut-a sta-mprotiva Atator vorbe calde soptite cu durere, Ce aerul il imple c-un val de mangaiere? Putut-a impotriva atatora sa steie Cand e asa de dulce si nu-i decat femeie? Stiind ca o sageata din arcul cel cu gene E chiar durerea insasi a vietii pamantene, Venin stiind ca este sarutul zanei Vineri, Venin mi-era suflarea si ochii tai cei tineri Si nu voiam ca dansii cu dulce viclesug S-aprinza al meu suflet pe-al patimilor rug; Si zborul cugetarii-mi, mandria din cantare-mi, Eu nu voiam c-un zambet al tau sa mi le sfaremi... Priveai la mine straniu si te mirai ca tac... Tu nici visai ca-n gandu-mi eu falcile-ti dezbrac De carnurile albe si gingase si sterpe, Ca idolului mandru scot ochii blanzi de serpe, Tu nici visai ca-n gandu-mi eu fata ta o tai, Ca ce ramase-atuncea naintea mintii-mi, vai! Era doar inceputul frumos al unui les... Ba mai treceai cu mana prin perii tai cei desi, Si nici visai ca gandu-mi te face de ocara Pentru ca porti pe oase un obrazar de ceara Si ca priviri grozave, ca mani fara de trup, Se intindeau asupra-ti, cu ele sa te rup, Si pe cat de frumoasa si gingasa la port Eu te priveam atuncea c-un rece ochi de mort. Dar m-ai invins... Patruns-ai a inimei camari S-acum lucesti ca steaua fatala peste mari Pe gandurile mele... si treci asa frumoasa Ca marmura de alba, cu gene lacramoase, Si cum plutesti n-atinge piciorul de pamant... Atarni precum atarna nadejdile... de vant. Ma misc ca oceanul cu suferinti adanci, Ce bratele-i de valuri le-atarna trist de stanci. Se nalta si recade si murmura intruna Cand luneca pe negre paduri de paltin luna: Patruns el e de jalea luminei celei reci... In veci de el departe si el iubind-o-n veci. De s-ar lasa pe sanu-i, din cer vrodinioara, El ar simti ca-nluntru-i cu ceru-ntreg coboara Si-ar cadenta durerea-i pe-al veacurilor mers C-un univers deasupra-i si-n el cu-n univers. Astfel domnesti pe visu-mi si pe singuratate-mi Si misti in al meu suflet un ocean de patemi. Iar bratele-mi s-arunca ca valurile marii ­ Ah, in desert nici nu pot ca sa te dau uitarii ­ S-arunca inspre cerul cel luminos, recad Si mistuit de chinuri ca Tantalus in iad. Dar in zadar! caci astfel a fost vointa sortii Ca tu sa-mi dai durerea si voluptatea mortii Si sa-mi rasai din marea de suferinti, inalta Ca marmura eterna iesita de sub dalta.



Rime rime cultura de dragoste Gelozie Mihai Eminescu cultura versuri versuri. Poezii.ro cine a scris cuvinte poeti romani cuvinte romana rime versuri cultura de dragoste cuvintele poet.


Alte poezii de Mihai Eminescu
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. de Vasile Romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #