roversuri.ro
>
Litera V >
Veronica Micle
>
Poezia Glasul durerei de Veronica Micle
Poezia Glasul durerei
Auzit-ai tu vreodata frunzele de vant miscate
Susurand incet si tainic pe-a lor ramuri clatinate?
Ele canta-atunci de jale cu un glas suspinator;
Cine stie-a lor durere, cine stie dorul lor.
Si ascunsa prin frunzisuri, tainuind a ei fiinta,
canta dulcea Filomela, si`n cantare-i o dorinta
Pare ca indreapta vecinic catre cerul cel senin,
Si divina-i melodie se sfarseste c-un suspin.
Iar poetul ce-o aude isi ia lira si se duce
Pribegind cu-a sale doruri, si ca dansa el atunce
Cu un vers duios si jalnic spune lumii chinul sau
Si rapit de-a lui simtire el suspina-amar si greu.
Si-auzind atatea glasuri ce spre ceruri se inalta
Care te patrund in suflet cu-a lor farmec si dulceata,
Nu intrebi, plecand cu jale ochii `n jos inspre pamant
Pentru ce tot cu suspinuri se sfarseste orice cant?
O! de-ai sti tu ca pe lume, de cand lumea e facuta,
Blanda voce-a fericirii este, a fost si va fi muta,
In viata-orice cantare ce cu drag ai asculta
Ai sti ca-i glasul durerii si adanc ai suspina.
Rime literatura Veronica Micle poet poetul versurile poeziei scoala. Scriitor versurile poeziei cultura versuri versurile poeziei romana versurile cartea poeti romani literatura Glasul durerei cultura scoala versuri versuri.
Alte poezii de Veronica Micle
