roversuri.ro
>
Litera I >
Ion Luca Caragiale
>
Poezia Gratia domnitei de Ion Luca Caragiale
Poezia Gratia domnitei
Tanara Domnita a incalecat:
Pentru prima oara merge la vanat,
Cu-al ei mire june, tocmai sus in munte,
Sa vaneze ciute, cerbi cu coarne-n frunte.
Tinerime-aleasa toti voinici baieti,
Intrarmati cu palos, suliti si sageti,
Ii urmeaza veseli. Zgomotul e mare;
Cornul sufla-ntr-una la patru hotare.
Se incepe goana. Tanara copila
Tremura de spaima, tremura de mila,
Vazand ca-mprejuru-i acea tinerime
Face-atatea jertfe cu asa cruzime.
Totdeun-un suflet c-al ei delicat
Cu cruzimi de-acestea greu va fi-mpacat!
Pe cand lacrimeaza, iata ca de-odata,
Din desis, in fata-i un cerb se arata,
Cu bogate coarne, cu pasul usor,
Asudat de goana, cu ochi rugator,
Vine si-ngenuchie l-ale ei picioare
Gratie implora, ca sa nu-l omoare.
Dar si al ei mire, iata-l ca soseste,
Arma-n sus ridica si ochind tinteste,
Ca un vultur aprig, cu sulita-i lunga,
Pe cerb, drept in coaste, vrea ca sa-l strapunga.
âNu! striga Domnita! Nu da, dragul meu!
Pe-acest cerb, sarmanul, vreau sa-l mantui eu;
Caci mie-n genuche, el s-a prosternat,
Convins ca de mine poate fi salvat!
Mie in genuche a venit sa ceara
Gratie... Eu nu pot ca sa-l las sa piara!â
Si zicand acestea ea a dezsarmat
Bratul ce-al sau mire tine ridicat.
Mirele-i se lasa-ndata-nduiosi,
Catre cerb se-ntoarce cu blandete, si,
Cand vin toti curtenii cu armele-ardicate,
Junele ii zice: âMergi in libertate!â
Mult poate femeiea!... cu gratia sa.
Orice rautate ea va dezarma!
Poezii.ro limba romana scrisa de poeti romani poet poezia de dragoste poezie poet versuri Ion Luca Caragiale versuri. Scriitor Gratia domnitei versuri cuvinte limba romana cuvinte versuri versurile poeziei.
Alte poezii de Ion Luca Caragiale
