roversuri.ro
>
Litera M >
Mihai Eminescu
>
Poezia Iar cand voi fi pamant de Mihai Eminescu
Poezia Iar cand voi fi pamant
Iar cand voi fi pamant,
In linistea serii,
Sapati-mi un mormant
La marginea marii.
Nu voi sicriu bogat,
Podoabe si flamuri,
Ci-mi impletiti un pat
Din vestede ramuri.
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Sa am un cer senin
Pe-adancile ape.
S-aud cum blande cad
Izvoarele-ntruna,
Pe varfuri lungi de brad
Alunece luna.
S-aud pe valuri vant,
Din munte talanga,
Deasupra-mi teiul sfant
Sa-si scuture creanga.
Si cum n-oi suferi
De-atuncea-nainte,
Cu flori m-or troieni
Aduceri aminte.
Si cum va inceta
Al inimii zbucium,
Ce dulce-mi va suna
Cantarea de bucium!
Vor arde-n preajma mea
Luminile-n dealuri,
Izbind s-or framanta
Eternele valuri
Si nime-n urma mea
Nu-mi planga la crestet,
Ci codrul vant sa dea
Frunzisului vested.
Luceferii de foc
Privi-vor din cetini
Mormant far' de noroc
Si fara prieteni.
Poeti romani Mihai Eminescu poezie literatura versurile poeziei Iar cand voi fi pamant autor versuri autor versuri cultura versuri rime scoala cuvinte cine a scris literatura. Versuri romana.
Alte poezii de Mihai Eminescu
