roversuri.ro
>
Litera A >
Alecu Donici
>
Poezia Imparteala de Alecu Donici
Poezia Imparteala
Avand tovarasie
La o negustorie,
Cativa prieteni pe viata
Au castigat multime de bani gheata.
Si adunandu-se la casa lor obsteasca
S-au apucat folosul sa-mparteasca.
(Dar sunt cam rare impartele
Fara galceve sau smintele.)
Si-ai mei prieteni buni, castigul impartind,
S-au intartat la sfada.
Cand, iata! deodata,
Aud strigand:
- Sariti! sariti! foc! casa arde!
- Lasati si ne vom socoti pe urma;
Dar trebuie sa stiti ca mie mi se cade
Din cea de fata suma
O mie inca si mai bine,
Au zis dintre tovarasi unul.
- Iar mie in tot bunul
Vro doua mi se vine,
Le zise lor un alt.
- Aidem insa! - Ba stati,
Si dreapta partea mea imi dati,
Strigara celalalt.
- Da pentru ce? Si cum?..
Sfadindu-se asa, prietenii vad fum
Cu palalaie-n casa,
Si neputand sa iasa,
Au ars ei toti, cu bani, cu tot.
Aici a zice pot:
Ca la un rau obstesc, cand cere trebuinta
Ca sa-l intampinam puind unit silinta;
Adeseori pierim obsteste,
Cand fiestecare
Strigand cu gura mare,
La interesul sau in parte atinteste.
Poet versuri poezia cartea versurile versurile poeziei Alecu Donici scoala poezia versuri. Autor poeti romani cuvinte Imparteala versuri versuri de dragoste versurile descarca.
Alte poezii de Alecu Donici
