roversuri.ro
>
Litera G >
Geo Bogza
>
Poezia In toamna aceea de Geo Bogza
Poezia In toamna aceea
Era toamna
Erau si niste castani
Si o banca.
Eu sedeam
Eram palid si poate frumos
Si ma gandeam.
Atunci s-a oprit un tramvai
S-a dat jos o femeie
Dar era imbracata foarte bine
Era deci o cucoana.
Tramvaiul a plecat
Strada ramasese goala
Atunci femeia s-a aplecat
Si-a ridicat incet rochia
Pana la genunchi
Si pe urma mai sus
Avea niste pulpe rotunde, frumoase
Si ciorapi eleganti de matasa
A stat mult pana si i-a potrivit;
Eu o priveam pierdut de pe banca
Si cineva plangea, agoniza, murea in mine
Incat femeia s-a ridicat
Si m-a vazut.
Era o femeie alba, frumoasa
Dar obrazul i s-a facut deodata rosu
Si eu simteam cum ma inrosesc;
Femeia a plecat repede
Avea o rochie albastra care flutura in urma
Eu am ramas mai departe pe banca,
Sub castani.
Si a mai venit un tramvai
Din el a coborat alta lume
Femei si fete frumoase.
Si eu sedeam mai departe pe banca
Si ma gandeam
La mine
La sinucidere,
Era toamna
Si mai erau si niste castani.
Versuri poezii.ro cine a scris romana versuri poezia Geo Bogza poezia cultura cuvintele poetul cuvinte cultura scriitor romana. Cuvinte poeti romani In toamna aceea cuvinte poetul literatura romana romana.
Alte poezii de Geo Bogza
