poezia Insira te, margarite de Vasile Alecsandri versurile poeziei Insira te, margarite scrisa de poetul Vasile Alecsandri

roversuri.ro > Litera V > Vasile Alecsandri > Poezia Insira te, margarite de Vasile Alecsandri

Poezia Insira te, margarite




Trei copile de-mparat Stau intr-un maret palat, Insirand la scumpe salbe De margaritare albe. Iar o pasare maiastra Vine vesel pe fereastra Si, batand din aripioare, Zice, bland cuvantatoare: “Bine, bine v-am gasit, Dalbe flori din rasarit!” “Bine-ai venit de la rai, Pasarea cu dulce grai!” “Eu sosesc cu primavara Ca sa ma intorn cu vara; S-acum vin pe-al vostru plai, Aducand luna lui mai, Luna cea de lacrimioare Si de doruri iubitoare, Si o dalba de poveste Cum n-a fost si nu mai este!” “Pasarica, spune, spune Cea poveste de minune, Ca ti-om face noi trei salbe De margaritare albe.” I “Insira-te, margarite, Pe lungi fire aurite, Ca o hora luminoasa, Ca povestea mea duioasa: Fost-a fost in lume-odata Mandrulita, dulce fata, Si la chip fermecatoare De puteai cata la soare, Iar la ochisorii sai Si la fata-i nu putei! Florile ii ziceau floare, Stelele, stea lucitoare, Incat vecinic flori si stele Se certau noaptea-ntre ele! Iata-n fapt de dimineata Ca pe campul de verdeata Copilita, cu-alte doua, Se primbla, torcand prin roua Una zice: “Am visat De-un fecior de imparat! Dac-ar fi acum sa vie Sa m-aleaga de sotie, I-as aduce eu in dar Un soiman de armasar Care zboara, care sare Peste munti si peste mare Si inconjura pamantul Mai usor chiar decat vantul!” Alta zice: “Surioare! Eu i-as tese-n foc de soare O camasa-n zece ite, Cu descanteci prin altite, Ca sa-i fie de noroc Si sa-1 apere de foc, Si de patimi sufletesti, Si de boalele trupesti!” Iar frumoasa copilita Zice astfel din gurita: “Eu i-as face doi feciori, Doi de gemeni fratiori, Cu cositele-aurite Si cu fetele-nflorite, De n-ar fi altii ca ei Dragalasi si frumusei, Caci ar fi stralucitori Ca doi ochi veselitori!” “De mi-i face-asa copii, Tu, mireasa mea sa fii! (Zice-atunce mandrul crai Ce vana pe verde plai.) Tu sa fii a mea mireasa, A mea dulce-mparateasa! Tu, minune-ncantatoare Care esti rupta din soare!” Copilita-n fericire Sta patrunsa de uimire, Ochii gales i se-nchid, Degetele-i se deschid, Fusu-i pica, firu-si pierde, Si ea cade-n iarba verde. Iara craiul tinerel O ia-n brate usurel, Si cu gingasul odor Salta pe-al sau cal usor, Calul falnic se-ncordeaza, Sare, zboara si necheaza; El nechezul n-a sfarsit, La palat c-a si sosit! Sapte zile-abia trecea, Mare nunta se facea, Cu nuntasi nenumarati, Cum se cade la-mparati, De-a mers vestea-n departari, Peste noua tari si mari! Fost-au fata crai vestiti, Cu coroane-mpodobiti, Si vestite-mparatese, Tot frumoase si alese. Fost-au inca la serbare Oaspeti mari de spaimantare Uriasi cu negre semne, Sfarma-Piatra, Stramba-Lemne, Zmei cu ochii sangerosi Si vitejii feti-frumosi! Dar din toti nuntasii cine Raspandea mai vii lumine? Dulce-a craiului mireasa, Tanara imparateasa, Care ochii fermeca De zambea sau de juca. Blandul zambet al copilei Lumina ca faptul zilei, S-al ei joc parea un zbor Chiar de flutur sprinteior. Fost-am inca si eu fata La cea nunta mult mareata, Si de-atunci tot ma gandesc C-am visat un vis ceresc! II Insira-te, margarite, Pe lungi fire aurite, Precum sirul din poveste, Ca-nainte mult mai este: Trecu luna, trecu doua, Trecu cinci, trecura noua, Doamna nascu doi feciori, Doi de gemeni fratiori, Cu cosite poleite Si cu fete inflorite, De pareau stralucitori Ca doi ochi veselitori!... Alei, mandre surioare! Puteati voi a-mi spune oare Ce-i mai bun in asta viata Ca iubirea cu dulceata? Ce-i mai sfant si mai alin Ca mama cu prunc la san? Ce-i mai drag si mai placut Ca pruncutul nou-nascut?... Mama doamna, fericita, Cu doi prunci impodobita, Ii tinea duios la san, Ca doi fluturi pe un crin, Si din pletele-i gingase Le facea lor dulce fase, Si pe brate-i, ca sa-i culce, Le facea un leagan dulce. Ea-i privea si zi si noapte, Le vorbea cu blande soapte, Si, privindu-i, se uimea!... Ea-i trezea si-i adormea. I-adormea tot in cantari Si-i trezea in sarutari. Cand era pe adormire, Le canta cu-nduiosire: “Nani, nani, copilasi, Dragii mamei feciorasi! Ca mama v-a legana, Cu vers dulce v-a-ngana S-a ruga pe Dumnezeu Sa va primble-n raiul sau, Sa vedeti, unicii mei, Ceruri plini de curcubei, Ploi de raze si de stele Pe campii de viorele, S-oi ruga Domnul ceresc Sa ajungeti cum doresc, Viteji mari si feti-frumosi, Doi luceferi mangaiosi. Lumea sa va indrageasca, Dusmanii sa se-ngrozeasca, S-aveti parte si renume, Sa va mearga vestea-n lume! Cand era iar pe trezie, Le canta in veselie: “Sculati, sculati, fetii mei, Floricele dalbe! C-au venit doi ingerei In vesminte albe, Ingerei colindatori, Floricele dalbe, Noaptea pe la cantatori, Cand zorile-s albe, Si v-aduc pe aripioare Floricele dalbe, Roua sfanta-nvietoare Si cunune albe!” Alei! mandre surioare! Nici ca se afla sub soare Fericire mai deplina, Viata dulce mai senina! Dar in lume ades trece Vant de moarte, fior rece, Si pe loc se vestejeste Tot ce-n lume ne zambeste! Seninul se schimba-n nori, Viata-n noapte fara zori, Veselia-n aspre chinuri Si cantarile-n suspinuri! Iata ca-ntr-o zi din mai Mers-a vestea chiar la rai De-acei mandri fratiori, A pamantului comori, Si top ingerii in zbor Au venit, ascunsi de-un nor, Ca sa vada daca sunt Frati de-ai lor pe-acest pamant “Dulce-s, Doamne, la privire! Ca un vis de fericire!” Abia zis-au, si pe loc, Ca un fulger viu de foc, Crunt deochiul au ajuns Pe copii si i-au strapuns! Copilasii plang, suspin', Scot gurita de la san, Cata-n ochii mamei lor, Pleaca fruntea, cad si mor! Vai de codrul care-si pierde Freamatul si frunza verde! Vai de inima pustie Ce-a ramas far' de sotie! Dar amar, amar de lume, De copiii fara mume, Si de mamele cu dor Care-si pierd copiii lor! III Insira-te, margarite, Pe lungi fire aurite, Precum sirul din poveste, Ca-nainte mult mai este: Pe copiii-mbratisati, Intr-un leagan alb culcati, Trista mama i-a-ngropat Langa ea, langa palat, La fereastra din gradina, Sub o tufa de sulcina. Iar din leaganul de flori Rasarit-au pana-n zori Doi brazi gingasi de o seama, Ca doi gemeni dintr-o mama, S-au crescut, crescut-au iara De la zori si pana-n seara, Pan-au dat sa se loveasca De fereastra-mparateasca... “Fratioare, fratioare, Inlauntru ce vezi oare?” “Vad pe mama!... Auzi, frate, Gemetele-i necurmate?” “Maiculita mea iubita, Cat de-amar e ratacita!” “Ochii-i sunt doua izvoare Tot de lacrimi arzatoare!” “Ah! priveste cum ne cata Prin cea casa intristata!” “Cum ne cehama, cum ne plange! Mainile cum si le frange!” “Mama, mama, draga noastra, Iata-ne ici la fereastra, Vin' cu dulce diezmierdat, Ca de mult, amar de noi, Ne lipsesti la amandoi!” Astfel brazii suspinau S-a lor crengi le clatinau Pe fereastra-n sala mare... Mama doamna viu tresare, Vine,-alearga, sta, nu crede, Vede brazii si nu-i vede, Sterge iute ochii sai: “Dragii mei, dragutii mei! Voi sunteti! inima-mi zice C-ati venit voi iar aice Lang-a mamei dulce san, Ce hraneste-amar suspin! Scumpii mamei frumusei, Copilasi, iubitii mei! Frig v-a fost in cel pamant, Pedepsi-l-ar pomnul sfant! S-acum nu mai cata nime De a voastra fragezime, Nici va leagana-n cantari, Nici v-adoarme-n sarutari!” “Taci, maicuta cu durere, Ca-ti aducem mangaiere. Nu jeli a noastra soarta, Ca de grija cerul poarta Si la morti, si la cei vii, Si la flori, si la copii. Seara primaverii calda Cu dulci lacrime ne scalda, Vantul ne adoarme-usor Cu suspin racoritor, Si steluta serii, muta, Cu dulci raze ne saruta.” “Ce vorbiti de primavara, Si de stele, si de seara? Nu vedeti cumplitii nori Cum sosesc fulgeratori? N-auziti cerul cum tuna Si pamantul cum rasuna? Vantul sufla si va-ndoaie, Pe voi cade rece ploaie... Dragii mei, gingasii mei! Cum sa-i apar eu pe ei?... Biata mama n-a sfarsit, Cerul brazii a tramit Si sub ochii sai pe loc I-au aprins in mare foc! La pamant brazii cadeau, Cu lung geamat ei ardeau Si spre doamna ce-i vedea Crengile si le-ntindea. Biata mama, despletita, Spaimantata, ratacita, Pe fereastra se pleca, Vrand in foc a s-arunca; Dar deodata ochii sai Au zarit doua scantei Printre flacari stralucind, In vazduh voios sarind, Catre stele tot suind, S-amandoua printre ele Prefacandu-se in stele. Fata ei, l-acea privire, Straluci de fericire, Cum s-aprinde alba luna Dup-o apriga furtuna; Si cu graba-n veselie Iesind noaptea pe campie, Ea se duse aiurind, Cu ochii la cer privind, Cum se duce neoprit Dorul cel nemarginit! IV Insira-te, margarite, Pe lungi fire aurite, Ca duioasa mea poveste, Ca-nainte mult nu este: Pe cea vale de mohor, Lang-un limpede izvor, Mama doamna sta culcata Si cu dragoste tot cata Cand la cerul instelat, Unde doru-i a zburat, Cand pe fata apei line, Unde-a cerului lumine Se prevad, se oglindeaza Si in taina scanteiaza. Biata mama-ncet suspina Si cu-o floare de sulcina Ea dezmiarda-ncetisor Fata micului izvor, S-apoi sta, si tot priveste, Apa cand se limpezeste, Care stele mai intai Au sa iasa-n fata ei? Umbra noptii de pe vale Se patrunde de-a ei jale Si asculta in tacere Soapta-i plina de durere. Caci ea stelele descanta Si, plangand, astfel ea canta: “Cate stele sunt pe cer, Pana-n ziua toate pier, Numai doua-s statatoare Pan' la rasarit de soare, Si ingana dorul meu... Cobori-le-ar Dumnezeu! Stelisoare, blande stele, Ochisori inimii mele! Pe pamant voi v-ati inchis Si in ceruri v-ati deschis Sa priviti la dorul meu... Cobori-v-ar Dumnezeu! Bine v-a fi voua, bine, In cel rai cu vii lumine, Dar nici raiul nu e lin Ca al mamei dulce san! Ah! copii, la sanul meu Cobori-v-ar Dumnezeu!” O! minune! sus, in cer, Doua stele iata pier! Si cu zborul de sageata Prin vazduh iata-le, iata Ca vin iute si voioase, Lasand urme argintoase Pan' ce cad langa izvor Intr-un lung, intins ogor, Si se fac din doua stele Doua margaritarele... Cine-n lume, cine poate Marile sa le inoate, Codrii vechi sa mi-i patrunza Ca sa numere-a lor frunza? Cine poate-avea aflare Cate valuri sunt pe mare, Cate raze sunt in soare, Cat parfum e intr-o floare? Numai dorul mamei poate Sa patrunda-n lume toate, Ca sa afle mangaiere La cumplita sa durere! Astfel Doamna, ca-ntr-un rau, Intra-n lanul cel de grau, Si tot cata ne-ncetat Stelele care-au picat. Spic de spic ea il culege, Grau-n palme il alege Si-l saruta, si-1 dezmiarda, Copilasii sa nu-si piarda! Zi de vara pana-n seara Ea din lan nu iese-afara, Spicuieste, spicuieste, De odihna nici gandeste! Iar cand lanul s-a sfarsit, Iata, Doamne! c-a gasit Intr-un spic frumos si mare Doua mici margaritare! Si de-atunci mama duioasa, In rapirea-i dragastoasa, Tot insira, visatoare, Pretioasele-i odoare Si la sanu-i tot le strange, Apoi rade, apoi plange, Le desira cand si cand Si le-nsira iar, cantand: “Insira-te, margarite, Pe lungi fire aurite, Precum lacrimile mele Se-nsira curgand la stele! Insira-te, margarite, Pe lungi fire aurite, Ca si anii mei de jale Pe-a durerii trista cale! Insira-te, margarite, Pe lungi fire aurite, Pan' ce dorul bietei mume Va-nceta de-a plange-n lume!” (Legenda ) Mircesti



Scrisa de cuvinte cuvintele poetul versurile poeziei versuri cine a scris poetul Vasile Alecsandri descarca scriitor rime poet de dragoste versurile poeti romani. Insira te, margarite poezii.ro scoala poet versuri cuvintele.


Alte poezii de Vasile Alecsandri
Cele mai cerute poezii
  1. aripioare de argint de emilia caldararu
  2. tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
  3. de
  4. soarele si copiii de elena dragos
  5. locuinta din dumbrava de
  6. la sanius de ion agarbiceanu
  7. mostenirea de otilia cazimir
  8. in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
  9. eva de ion pillat
  10. de Vasile Romanciuc
Versuri melodii Poezii forum
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z #