roversuri.ro
>
Litera M >
Mihai Eminescu
>
Poezia Invierea de Mihai Eminescu
Poezia Invierea
Prin ziduri innegrite, prin izul umezelii,
Al mortii rece spirit se strecura-n tacere;
Un singur glas ingana cuvintele de miere,
Inchise in tratajul stravechii evanghelii.
C-un muc in mani mosneagul cu barba ca zapada,
Din carti cu file unse norodul il invata
Ca moartea e in lupta cu vecinica viata,
Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada.
O muzica adanca si plina de blandete
Patrunde tanguioasa puternicile bolti:
,,Pieirea, Doamne sfinte, cazu in orice colt,
Inveninand pre insusi izvorul de viete.
Nimica inainte-ti e omul ca un fulg,
S-acest nimic iti cere o raza mangaioasa,
In palcuri sunatoare de plansete duioase
A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg.”
Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala
Si negrul intuneric se sperie de soapte...
Douasprezece pasuri rasuna... miez de noapte...
Deodata-n negre ziduri lumina da navala.
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie...
Colo-n altar se uita si preoti si popor,
Cum din mormant rasare Christos invingator,
Iar inimile toate s-unesc in armonie:
,,Cantari si laude-naltam
Noi, Tie Unuia,
Primindu-L cu psalme si ramuri,
Plecati-va, neamuri,
Cantand Aleluia!
Christos au inviat din morti,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte calcand-o,
Lumina ducand-o
Celor din morminte!”
Cuvintele descarca poetul scriitor rime versurile poeziei romana. Cultura scoala versuri Invierea cartea Mihai Eminescu limba romana de dragoste versurile poeti romani versuri poet cultura.
Alte poezii de Mihai Eminescu
