roversuri.ro
>
Litera L >
Lucian Blaga
>
Poezia La cumpana apelor de Lucian Blaga
Poezia La cumpana apelor
Tu esti in vara, eu sunt in vara. In vara pornita
catre sfarsit, pe muche-amandoi la cumpana apelor.
Cu gand ducaus - mangai parul pamantului.
Ne-aplecam peste stanci, subt albastrul neimplinit.
Priveste in jos! Priveste-ndelung, dar sa nu vorbim.
S-ar putea intampla sa ne tremure glasul.
Din poarta-naltimei si pana-n vale
imbatraneste, ah, cat de repede, apa. Si ceasul.
E mult inapoi? Atata e si de-acum inainte
cu toate ca mult mai putin o sa para.
Ne-ascundem - stins arzand - dupa naluca de vara.
Ne-nchidem inima dupa nespuse cuvinte.
Poteca de-acum coboara ca fumul
din jertfa ce nu s-a primit. De-aici luam iarasi drumul
spre tarna si valea tradate-nmiit
pentr-un cer chemator si necucerit.
Versurile poeziei rime scriitor scrisa de scoala de dragoste. Limba romana versuri cine a scris rime scrisa de cultura cuvinte poeti romani Lucian Blaga scriitor La cumpana apelor cuvintele versuri cartea scriitor.
Alte poezii de Lucian Blaga