roversuri.ro
>
Litera L >
Lucian Blaga
>
Poezia Lauda suferintei de Lucian Blaga
Poezia Lauda suferintei
Atatia dintre semeni nu prea stiu
ce sa inceapa-n zori cu suferinta.
Ei nu-si dau seama nici spre seara de prilejul
chemat sa-nalte mersul, cunostinta.
Suferinta poate fi intuneric, taciune in inima,
pe frunti albastru ger,
pe coapsa ea poate fi pecete arsa cu fier,
in bulgare de tarana
o lacrima sau sambure de cer.
Nu mai calca pe pamant
cine calca-n suferinta.
Ea schimba la fata argila, o schimba in duh
ce poate fi pipait, duios, cu stiinta.
Tata, carele esti si vei fi,
nu ne despoia, nu ne saraci,
nu alunga de pe taramuri orice suferinta.
Alunga pe aceea doar care destrama,
dar nu pe-aceea care intareste
fiinta-ntru fiinta.
Fa ca semenii nostri,
de la oameni la albine,
de la-nvingatori la biruiti,
de la-ncoronati la rastigniti, sa ia aminte
ca exista pretutindeni si aceasta suferinta,
pana astazi si de-acum inainte
singura legatura intre noi si tine.
Poetul versuri poezii.ro Lucian Blaga rime descarca poezii.ro poezii.ro cultura autor cultura versuri cultura Lauda suferintei versuri versuri cuvintele. Poeti romani scoala cuvinte versurile poeziei versurile limba romana.
Alte poezii de Lucian Blaga
