roversuri.ro
>
Litera G >
Grigore Alexandrescu
>
Poezia Mormintele. La Dragasani de Grigore Alexandrescu
Poezia Mormintele. La Dragasani
Cand vizitam odata locasurile sfinte,
Marete suvenire din vremi ce-au incetat,
Eu ma oprii pe valea bogata in morminte,
Unde atati razboinici ai Greciei slavite
Strigarea libertatii intai au inaltat.
Ziua de mult trecuse: natura obosita...
Se odihnea: nici zgomot, nici cel mai usor vant;
Nimic viu: eram singur in lumea adormita,
Si stelele deasupra pe lunca parasita
Luceau ca niste candeli aprinse pe-un mormant.
Din vreme-n vreme numai, de dincolo de dealuri
Parea c-auz un sunet, un vuiet departat,
Ca glasul unei ape ce-neaca-ale ei maluri,
Sau ca ale multimii intaratate valuri,
Cand din robie scapa un neam impovarat.
Si ochii-mi s-atintira pe semnul mantuintei
Ce singur se inalta in locul de suspin,
Protector al durerii, nadejde-a suferintei,
Labarum vechi al luptei, simbol al biruintei,
Prin care-a-nvins barbarii crestinul Constantin.
Si ma gandeam l-aceia ce umbra-i inveleste,
La Grecia moderna ce ei au sprijinit;
Caci jertfa pentru natii la cer se priimeste,
Caci sangele de martiri e planta ce rodeste
Curand, tarziu, odata, dar insa nelipsit.
Precum cei dintai preoti ce crucea o purtara.
Din pesteri, din pustiuri, saraci, dispretuiti,
In circ, amfiteatruri, puterea infruntara,
Pe purpura romana credinta asezara,
Si-nvinsera pe idoli in Capitol slaviti,
Asa sangele-acelor ce-aicea se jertfira
Nascu pe-ai libertatii vestiti razbunatori;
Parnasul si Olimpul cu fala se privira
Cand flotele barbare zdrobite le zarira,
Si flacara din ele suindu-se la nori.
Sunt vrednici de vechimea din veacuri fabuloase,
Sunt mari cum fu robia sub limpedele-i cer,
Si lupta si izbanda a Greciei frumoase,
Iar Botari, Miauli, colosuri fioroase,
Se par ca demizeii eroi ai lui Omer.
A! dac-a ta viata de lume admirata,
Cand natiei gemande venisesi ajutor,
De asprele ursite nu ar fi fost curmata,
De-ai fi vazut tu ziua in ceruri insemnata,
Arold al deznadejdii salbatic calator,
O noua epopee, poema stralucita,
Crestina Iliada pamantu-ar fi-ncantat.
Ca trambita-nvierii de suflet presimtita,
A veacurilor stinse cenusa-ar fi miscat.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Pamantul tarii noastre e azi adapostire
L-a grecilor tarana; iar agonia lor
Cu jale a vazut-o a Oltului ostire,
Si semne de fratie, dovada de iubire
Le-a dat ea indestula in ziua de omor.
Caci nu ganditi, o umbre de lume departate,
Ca locul mortii voastre e luptelor strain;
Ostirile crestine de cruce insuflate,
Adesea se vazura aici impreunate
Sub Uniad romanul, sub Mateias Corvin.
Si cat ura robiei, a patriei iubire
In limbi deosebite se vor numi virtuti,
Cat vor numara grecii intre vestite zile
Ziua cand Leonida cazu la Termopile,
Si cat va purta Oltul diadema-i de munti,
Voi veti trai; caci voua Grecia e datoare,
Caci voi ati dat semnalul la libertatea sa;
Si-n vremi de suferinta, in vremi de apasare,
Nadejde si credinta, virtuti mantuitoare,
A voastra pomenire ades va destepta.
Poeti romani cuvintele versuri poetul poet literatura descarca cuvintele cuvinte poezia Mormintele. La Dragasani rime versuri Grigore Alexandrescu. Cartea descarca cuvinte poetul cuvintele cartea poezii.ro.
Alte poezii de Grigore Alexandrescu