roversuri.ro
>
Litera C >
Cincinat Pavelescu
>
Poezia Nocturna de Cincinat Pavelescu
Poezia Nocturna
Pe sulitele ascutite-a galbenelor trestii ploua
Un tremur vag de luna noua,
Iar nuferii, cand raza-i bate,
Par, in acea singuratate
Ce frica-ncepe s-o propage,
Ca-s niste mici arhipelage!
Pe lacu-n umbra se desira dantela lunga-a unei moarte...
E ca o ceata ce s-asterne pe cuta undelor usor,
O stea ce pica face-o dunga si-argintul ei cazut departe
Aprinde-o stranie lucire in parul umbrelor ce zbor.
Parca batai de aripi albe tacerea noptii o framanta,
E ca o muzica ce-adoarme departe moartea unor crini,
Or, tu, Ofelie-necata, in pacea undelor suspini,
Si vantul care plange-n salcii e poate glasul tau ce canta.
Atunci, din trestii, parca soapte
Se inaltara-n miez de noapte.
Nebun, zadarnic te-nfiori
De vant, de umbre si de flori,
Si vrei pe alte cai s-apuci;
Ce-auzi, ce vezi nu sunt naluci;
Nu-i glasul vantului ce-asculti
Desi sunt moarta de ani multi,
Dantela care-o vezi pe apa
Este lintoliul ce-mi scapa,
Iar sub a apelor oglinda
Vezi parul meu de alge lungi?
Sa te feresti sa nu te prinda
Ca-n veci la mal nu mai ajungi.
In fundul lacului, sub unde
Palatul moartei se ascunde,
Iar cand e cerul fara stele,
De vezi spre lac un zbor de iele
Si-auzi, tarziu, in miez de noapte
Cum se inalta tainici soapte,
Si-auzi din apa cum te cheama
Cu glasuri blande, ca de mama,
Tu fugi si n-asculta la ele:
Sunt clopotele de arama
Ce suna-n lac in orice noapte;
Asa de-ncet si de departe,
Dar ele suna-asa de-ncet,
Ca din apuse vesnicii
Ca, de le-auzi sunand, sa stii
Ca nu-i semn bun, e semn de moarte!
D-atunci in lacuri pe cand luna tarziu isi tremura vapaia,
Sus, pe clopotnita, departe, cobind s-aude cucuvaia.
(Parepa, 1902)
Versuri poezia cuvintele poeti romani limba romana romana poezie scriitor Cincinat Pavelescu rime versuri versuri. Limba romana Nocturna scoala poezia poet versurile.
Alte poezii de Cincinat Pavelescu
