roversuri.ro
>
Litera I >
Ion Pillat
>
Poezia Ochelarii bunicii de Ion Pillat
Poezia Ochelarii bunicii
Pe scrin, pastrand privirea ei vie, au ramas
Pe galbena gazeta ce-ncremeneste anul.
Odaia de-altadata mi-arata talismanul:
Iau ochelarii moartei si-i pun sfios pe nas.
Prin abureala vremii nu s-a schimbat nimica,
Doar pozele din rame vechi au intinerit...
Dar din adanc de-oglinda in fata, mi-a zambit
In jiltul ei - ca-n vremea cand eram mic - bunica.
La geam fosneste plopul sau pasii au fosnit?
Prin usa zavorata âeiâ intra in odaie.
E o fetita: Pia, cu bucle: Niculae...
Dar cine e baiatul acela linistit?
Bunica-i da pe frunte, blond, parul la o parte...
De ce se uita astfel la mine? Nu-l mai stiu...
Nu vreau sa-l stiu... nu pot sa-l stiu... E prea tarziu!
De omul chel si rau, raman legat pe moarte.
Poezie Ochelarii bunicii versurile poeziei poeti romani cuvinte limba romana cultura poetul cultura versuri versuri cine a scris poezia romana. Scoala cartea poetul limba romana Ion Pillat scoala literatura cine a scris autor.
Alte poezii de Ion Pillat