roversuri.ro
>
Litera G >
Grigore Alexandrescu
>
Poezia Oglindele de Grigore Alexandrescu
Poezia Oglindele
  Am citit altadata, nu mai stiu in ce carte,
Ca intr-o tara mare, de aici nu departe,
Placuta frumusete trecea de uriciune:
Citi se-ntimpla s-o aiba se socotea slutiti;
Iar frumosi de minune
Se socotea aceia ce era mai pociti.
Oglinzi ca sa se vaza nu se afla in tara,
Si era poprit lucru sa s-aduca d-afara.
Asa fiestecine
Socotea despre sine
Ceea ce auzea,
Caci chiar undele girlei ce curgea prin cetate
Era atit de negre s-atit de-ntunecate,
Incit nu putea omul nici umbra a-si vedea.
Dar dupa multe zile si vreme-ndelungata,
O corabie mare, cu oglinzi incarcata,
Trecind pe linga tara de care va vorbesc,
O apuca furtuna, o furtuna cumplita,
Sau ca sa zic mai bine, furtuna norocita,
Pricina de prefaceri, de un folos obstesc;
Si pentru-al obstei bine, o paguba oricare
Nu mi se pare mare,
Mai virtos cind acesta nu s-atinge de mine.
Impinsa de talazuri, corabia slabita
Se sfarima, dar marfa putina s-a-necat;
Oglindele mai toate le scoase la uscat.
Locuitorii tarii,
Citi se afla atuncea pe tarmurile marii,
Cu totii alergara,
Si-n grab le adunara.
Se privira in ele, si coprinsi de mirare
Vazura adevarul, multi insa cu-ntristare.
Dar aflind dregatorii minunea intimplata,
Poruncira indata
A se sparge cu pietre s-a se desfiinta
Oglindele acelea oriunde s-ar afla.
Multe se sfarimara, dar ascunsera multe
Acei care porunca nu vrura s-o asculte.
Si din vremea aceea toti oamenii frumosi
Arat cite-o oglinda acelor uriciosi.
(Ed. 1842)
Autor poeti romani cuvintele romana autor cultura literatura versuri cuvintele cuvintele limba romana cultura Oglindele limba romana versurile poeziei versuri de dragoste. Cuvinte cartea romana Grigore Alexandrescu romana de dragoste.
Alte poezii de Grigore Alexandrescu
