roversuri.ro
>
Litera M >
Mihai Eminescu
>
Poezia Ondina de Mihai Eminescu
Poezia Ondina
L-al orelor zilei sirag razator
Se-nsir cele negre si mute
Ce poarta in suflet mistere de-amor
Palite, sublime, tacute
Si noaptea din nori
Pe-aripi de fiori
Atinge usoara, cu gandul,
Pamantul.
Pe-un cal care soarbe prin narile-i foc,
Din ceata pustie si rece,
Un june pe vanturi, cu capul in joc,
Cu clipa gandirei se-ntrece
Si calu-i turbat
Zbura necurmat
Manat ca de-a spaimelor zana
Batrana.
Pe aripi de munte si stanci de asfalt
Castelul se nalta, se-ncrunta
Si crestetu-i negru si crestetu-i nalt
De nouri si ani se-ncarunta,
Dar astazi e viu
Si-n ton auriu
Rasuna din umbra cea mare
Cantare.
In mii de lumine ferestrele ard,
Prin care se vad trecatoare,
Prin tactul cantarei sublime de bard,
Cum danta la umbre usoare,
Cum danta usor
Dulci vise de-amor,
Palatul parea in magie
Aurie.
Ca cerbul ce s-alta in crestet de stanci,
Urmat de sageat-arzatoare,
E calul ce sare prapastii adanci
In zboru-i puternic si mare,
Cu nara arzand,
Cu coama pe vant,
O data-nca pinten l-impunge
Si-ajunge.
Iar junele sare usor de pe el
Sub manta-i purtand mandolina,
Cu inima plina de-amoru-i fidel,
Cu mintea de visure plina,
De grile de fier
Al meu cavaler
S-avanta catand pe fereasta
Si-adasta:
Ca ganduri palide din ore dalbe
Zboara dantandele fiinte albe,
Par aromatele suflete line
Duse de zefirii de prin gradine,
In coruri nimfele canta la hore
Si gem in lirele blande, sonore,
Ascunse gandure de dor de duca
Triste si palide ca o naluca,
Apoi in citere ele-ncordara
Si plin si limpede incet cantara
Glas a trecutului ce insenina
Mintea cea turbure de ganduri plina.
Pe raul dorului, manat de vanture,
Veni odat'
Pe-un vas cu vaslele muiate-n canture,
Lin-imparat.
Venit-a regele sa calce vaile
Catand o sor',
Eroi se-ninima si plang femeile
De-a lui amor.
El fura muntilor ecouri tinere,
Cantul la dor,
Rapeste buzelor naivei Vinere
Vorba d-amor.
Pe munti in negura, pe stanci de cremene,
El a catat
O alba vergina, sa-i fie gemene
Si te-a aflat.
Tu esti cantarilor sorora gemene,
Sufletul lor,
Regele inimei trebui sa-ti semene
Ca vis cu dor.
In tine vede-se ca e in ceriure
Un dumnezeu,
Purtand simetria si-a ei misterure
In gandul sau.
Mana dar coardele unele-ntr-altele,
Mana-le lin.
Caci ca in sufletu-ti n-a gasit altele
Regele Lin.
Canta cu doliul, ce-l varsa belele
Cand plang de-amor,
Sa creada lumile, sa creada stelele
Ca-i tactul lor.
Cum zboara ingerii din stele-n stele,
Barzii zbor, flutura printr-a lor bele;
Din lungul horelor amestecate
Barzii ridic a lor glasuri barbate.
Arpele-n cantece par ca se sfarma
Cand gem cu sufletul, cand zic de-alarma.
Muzica sferelor: Serafi adoara
Inima lumilor ce-o incongioara,
Dictand in cantece de fericire
Stelelor tactul lor sa le inspire.
Si cum colorile ce se imbina
Naste a soarelui alba lumina,
Astfel prin vocile rasunatoare
Curge-asta mistica, dulce cantare:
Ondina,
Cu ochi de dulce lumina,
Cu bucle ce-nvaluie-n aur
Tezaur!
Idee,
Pierduta-ntr-o palida fee
Din planul Genezei, ce-alearga
Nentreaga!
Sa-nvii vii
Si stanca de care rad timpii
Si tot ce mai e-n nesimtire
In fire?
Vin' dara,
Caci ochiu-ti e viata si para,
Si sufletu-ti, blanda magie
Ce-nvie.
Sa cante
Ce secoli tacu inainte,
Si-a muntilor crestete-nalte
Sa salte.
Si din amestecul de vise dalbe,
Dintre dantandele fiinte albe,
Iese cum cantecul dintre suspine
Regina albelor noptii regine.
Paru-i ca aurul fata-ncadreaza,
Cununa-n undele-i se furiseaza.
Pe-o lira gingasa si argintie
Manuta-i coardele le-ncurca vie
Si cum din zilele poetici, june,
A idealului iese minune,
Astfel prin notele lirei de-amor
Glasul ei tremura, dulce usor:
Lira sparta-n stanca lume,
Suflet stins, muiat in nor,
Plans amar luat de glume,
Adevarul vrajitor,
E fiinta-mi tremuranda
Care trece-n infinit,
Ca un fulger fara tinta,
Ca un cap fara zenit.
Si din chinuri ce ma-neaca,
Eu sorb mirul cel curat,
Cum o lebada se pleaca
Band din lacul inghetat.
Si cu moartea cea adanca
Am schimbat al vietei gand,
Am fost vultur pe o stanca,
Sunt o cruce pe-un mormant.
Care-i scopul vietii mele,
Intreb sufletu-mpietrit?
Ochiu-i stins, buzele mele
De dureri a-nvinetit.
Crucea-mi pare ganditoare,
Parca arde-a vietii-mi tort
Si prin neguri mormantare
Privesc fata mea de mort.
Dar atunci cand albe zane
S-or privi-n sufletul meu,
A! Ganditi, ganditi la mine
Ca am fost in lume eu.
Un murmur feeric dezmiarda doios
A salei tacere senina,
Prin bolta ferestrei, arcata pompos,
S-aude vibrand mandolina,
S-un eco usor,
Setos de amor,
Se-neaca-ntr-a mandolei strune
Nebune.
Si toata viata lui, tot ce-a cules
Din unde, din munte, din vale,
Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eres
Il pierde in coardele sale.
Varsandu-l cu dor,
Plangand razator,
El canta cu buze de miere
Durere:
,,De ce nu-s o floare uscata de vant
Si pala ca fruntea pe moarte,
Ce mila o pierde prin cruci de mormant
Cu miros strivit, fara soarte,
C-atunci m-ai lua,
La mine-ai cata
Gandinda, cum e trecatoare
O floare.
Dar eu nu-s, copila, decat un amor
Ce arde-n o inima juna,
Un glas de pe buze aprinse de dor,
O minte pustie, nebuna
Si dulce descant
Pe coarde de-argint,
Cand palida mea nebunie
Invie.
Dar am o campie ce undoie-n flori,
Campia sperantelor mele.
Acolo te-asteapta razandele zori,
Pletindu-ti coroana de stele.
S-aduci prin amor
De viata fior,
In campul sperantelor vina,
Ondina!”
Poezii.ro Mihai Eminescu versuri cartea cuvinte poetul scrisa de cartea versurile literatura poeti romani literatura. Rime cuvinte romana versuri Ondina descarca literatura scriitor.
Alte poezii de Mihai Eminescu
