roversuri.ro
>
Litera L >
Lucian Blaga
>
Poezia Pamantul de Lucian Blaga
Poezia Pamantul
Pe spate ne-am intins in iarba: tu si eu.
Vazduh topit ca ceara-n arsita de soare
curgea de-a lungul peste miristi ca un rau.
Tacere apasatoare stapanea pamantul
si-o intrebare mi-a cazut in suflet pana-n fund.
N-avea sa-mi spuna
nimic pamantul? Tot pamantu-acesta
neindurator de larg si-ucigator de mut,
nimic?
Ca sa-l aud mai bine mi-am lipit
de glii urechea - indoielnic si supus -
si pe sub glii ti-am auzit
a inimei bataie zgomotoasa.
Pamantul raspundea.
Lucian Blaga romana scrisa de poetul poet Pamantul versurile cuvinte literatura poezie de dragoste. Poetul cartea cultura poet autor versurile poeziei versuri poezia versuri poeti romani.
Alte poezii de Lucian Blaga