roversuri.ro
>
Litera L >
Lucian Blaga
>
Poezia Pan de Lucian Blaga
Poezia Pan
Acoperit de frunze vestede pe-o stanca zace Pan.
E orb si e batran.
Pleoapele-i sunt cremene,
zadarnic cearc-a mai clipi,
caci ochii-i s-au inchis - ca melcii - peste iarna.
Stropi calzi de roua-i cad pe buze:
unu,
doi,
trei.
Natura isi adapa zeul.
Ah, Pan!
Il vad cum isi intinde mana, prinde-un ram
si-i pipaie
cu mangaieri usoare mugurii.
Un miel s-apropie printre tufisuri.
Orbul il aude si zambeste,
caci n-are Pan mai mare bucurie
decat de-a prinde-n palme-ncetisor capsorul mieilor
si de-a le cauta cornitele sub nastureii moi de lana.
Tacere.
In juru-i pesterile casca somnoroase
si i se muta-acum si lui cascatul.
Se-ntinde si isi zice:
“Picurii de roua-s mari si calzi,
cornitele mijesc,
iar mugurii sunt plini.
Sa fie primavara?”
Lucian Blaga rime scriitor cuvintele cultura poezii.ro scrisa de de dragoste poezii.ro cartea versurile poeziei versuri. Versurile poeziei literatura poezia versuri Pan poeti romani poezie limba romana de dragoste.
Alte poezii de Lucian Blaga
