roversuri.ro
>
Litera G >
George Cosbuc
>
Poezia Pastel de George Cosbuc
Poezia Pastel
Prin visini vantul in gradina
Catand culcus mai bate-abia
Din aripi, si-n curand s-alina,
Iar rosul mac inchide floarea,
Din ochi clipeste-ncet cicoarea
Si-adoarme-apoi si ea.
Eu cred c-a obosit padurea,
Caci ziua-ntreag-a tot cantat
Si tace-acum gandind aiurea.
Sub dealuri amurgeste zarea,
Se-ntuneca prin vai cararea
Si-i umbra peste sat.
Peste culmi incet amurgul moare
Si-ntors cu fata catr-apus
Da semne noptii din ponoare.
Ea-mbraca haine-ntunecate
Si linistit din aripi bate
Plutind tacuta-n sus.
Taciunii-n vatra dau lumina;
Pe drumul de drumeti sarac
Mai vezi fugind cate-o vecina
Sa ceara cu-mprumut jaratec;
Grabit, da roate, singuratec,
Tacutul liliac.
Si tot mai noapte-apoi se face,
Paduri si ape-adorm acum;
Dun cer scoboar-adanca pace.
Ici-colo vrun zavor mai suna -
Incepe-a se zari de luna
Si-i liniste pe drum.
Copiii dorm, visandu-si jocul.
Mai toarce mama. In curand,
Pe vatra ea-nvaleste focul,
Incuie usile la tinda,
Se culc-apoi. Iar cariu-n grinda
S-aude-acum rozand.
( Pagini literare, 1899, nr. 10)
Limba romana limba romana poezia versuri cuvinte cuvinte cartea poet cuvintele. Pastel autor poezia versurile George Cosbuc versuri versuri versuri cultura scoala romana poezia poeti romani versurile poeziei.
Alte poezii de George Cosbuc
