roversuri.ro
>
Litera S >
Stefan Octavian Iosif
>
Poezia Pasteluri de Stefan Octavian Iosif
Poezia Pasteluri
I
E seceta, si de caldura
Pe camp porumbul se usuca,
Mor vitele in batatura,
Si norii vin... ca sa se duca...
Prin sat alearga paparude,
Taranca apa le azvarle:
Isi scutur pletele lor ude
Si-s goale ca niste soparle...
Taranii-n carciuma s-aduna;
Pe camp abia se misc-o turma,
Tanguitor talanga suna -
Ciobanul a ramas in urma.
Cu cotul rezemat in bata,
El cata dus in departare,
Dar seceta posomorata
Se-ntinde fara de hotare...
II
Prin sat alearga paparude
Si se-nvartesc in dant vioaie:
Isi scutur' pletele lor ude,
Cantand descantece de ploaie.
Un uliu sus, deasupra noastra,
Din aripi bate ostenit,
Pierdut in linistea albastra
A cerului nemarginit.
Nori albi din zare se ridica -
Par minunate jucarii;
Se-nsira, se desprind, se strica
In praf de raze aurii...
III
Tresari din somn... Ce harmalaie?
Tigani cu satra - ce mai vrei?
In car, sub rogojina sparta,
Fumeaza, canta, rad femei...
O droaie de copii in zdrente
Fac roata si se bat, si sar...
Dulai batrani, cu limba scoasa,
Merg seriosi pe langa car...
Se departeaza caravana...
De praf, abia o mai zaresc...
Campia atipeste iarasi,
Doar greierii mai taraiesc...
IV
Printre mii de satre albe
Vezi fanare in amurg,
Si prin pulberea de aur
Oamenii pe uliti curg.
Uruie trasuri si care
Tobe, trambite rasuna;
Un balon scapat se-nalta,
Dus de vant, jucand in luna...
Vine-un calaret in goana,
Sar latrand in drum dulaii,
Rad suratele gatite,
Mana-n mana cu flacaii;
Si mi-e drag sa merg cu dansii,
Sa-i privesc si sa-i ascult:
Lume vesela ca astazi
N-am mai pomenit de mult!
La ovrei, in colt, e cantec:
Joaca un baiat c-o fata,
Tupaind, batand in palme,
Caci a lor e lumea toata!...
V
Coboara seara pe campie...
Pe drum pustiu, un car cu boi
Se leagana incet, departe...
Cresc nori de pulbere-napoi.
In car, ingana carausul
Un cantec vechi si trist nespus,
Ca o poveste-ntunecata
A veacurilor ce-au apus...
Si cum se pierde-n umbra serii,
Ma-ntreb pe ganduri adancit:
“Va rasari candva si steaua
Acestui neam nenorocit?...”
VI
Trece-n sus, pe plai in sus,
Un voinic pe-un murg calare.
Inapoi se uita dus
Peste mandrele hotare...
Dus el cata spre Ardeal,
Unde-o turla-n fund straluce;
Murgul urca greu la deal,
Pe voinic de-abia-l mai duce...
Neguri de bradet se-ntind...
Turla-n vai de mult e stearsa.
Dar voinicul pribegind
Tot mai tine fata-ntoarsa...
VII
Pe campie nici un zgomot.
Din oras abia strabate
Ca un murmur lin de-albine
Larma vietii zbuciumate.
Jos, la tabara, s-aude
Glas intarziat de goarna,
Cativa calarasi cu schimbul
De la sate se intoarna.
Plini de praf, rupti de-oboseala,
Leganati pe cai agale,
Trec pe drum ca niste umbre
Si doinesc incet de jale...
Nici un zvon apoi. Pustiul
Peste dealuri se intinde.
Cate-o stea clatinatoare
Candela-n vazduh si-aprinde...
Poetul versuri poezii.ro poetul Stefan Octavian Iosif scoala poezie romana poezie versurile poezie cuvinte. Scrisa de poeti romani rime Pasteluri versuri scrisa de poet versuri rime cuvinte.
Alte poezii de Stefan Octavian Iosif