roversuri.ro
>
Litera I >
Ion Minulescu
>
Poezia Pe malul Oltului de Ion Minulescu
Poezia Pe malul Oltului
Pornind din Lotru spre Cornet,
Soseaua urca-ncet... incet...
Tinandu-se parca de mana
Cu linia ferata,
O vecina,
Ce-i pare totusi o straina,
Fiindca nu seamana cu ea,
O biata batrana sosea
Banala -
Dar nationala!...
Soseaua urca-ncet, ca de-obicei,
Proptindu-se doar in copacii ei...
Urca tacuta
Si timida
Ca o omida...
In timp ce linia ferata
Urca tipand,
Parca-ar fi beata,
Ca si locomotiva “Malaxa”,
A unui tren de marfa,
Care -
Pornit din Piatra-Olt
Spre Turnu-Rosu -
Cand da cu ochii, pe sosea,
De cate-o tarancuta
Cam prostuta,
Crezand ca-si poate bate joc de ea
Tipa sulemenindu-si cosul
Cu fumul negrilor carbuni,
Ca o cocoana din elita
Cu ochii plini de dinamita
Scapata dintr-o casa de nebuni.
Doar Oltul - apa blestemata -
Nu vrea sa urce niciodata,
Nici cu soseaua demodata,
Nici cu moderna linie ferata...
El singur, saltaret, coboara
Spre Dunare -
Dunarea noastra
Cu apa multa
Si albastra...
Si coborand -
Iarna sau vara -
Surade fredonand la fel
Ca orice egoist rebel,
Acelasi vesnic menuet
Discret,
Pe care nu-l danseaza decat el!...
La fel si-n viata...
Uneori -
Daca te urci
Sau te cobori -
Cu-aceeasi ura te privesc ai tai,
C-asa suntem cu totii -
Oameni rai!...
Si-oricare-ar fi cel care urca -
Dusmani
Sau prieteni -
Toti il spurca...
Iar cand, intamplator, coboara,
Toti il omoara!...
Versurile cuvintele poeti romani de dragoste scriitor Ion Minulescu. Versurile poeziei versuri versuri scriitor cultura rime poet Pe malul Oltului limba romana autor poezie cuvinte.
Alte poezii de Ion Minulescu