poezia Penes Curcanul de Vasile Alecsandri versurile poeziei Penes Curcanul scrisa de poetul Vasile Alecsandri

roversuri.ro > Litera V > Vasile Alecsandri > Poezia Penes Curcanul de Vasile Alecsandri

Poezia Penes Curcanul

Plecat-am noua din Vaslui, Si cu sergentul, zece, Si nu-i era, zau, nimanui In piept inima rece. Voiosi ca soimul cel usor Ce zboara de pe munte, Aveam chiar pene la picior, S-aveam si pene-n frunte. Toti dorobanti, toti caciulari, Romani de vita veche, Purtand opinci, suman, itari Si cusma pe-o ureche. Ne dase nume de Curcani Un hatru bun de glume, Noi am schimbat langa Balcani Porecla in renume! Din camp, de-acasa, de la plug Plecat-am asta-vara Ca sa scapam de turci, de jug Sarmana, scumpa tara. Asa ne spuse-n graiul sau Sergentul Matraguna, Si noi ne-am dus cu Dumnezeu, Ne-am dus cu voie buna. Oricine-n cale ne-ntalnea Cantand in gura mare, Statea pe loc, s-ademenea Cuprins de admirare; Apoi in treacat ne-ntreba De mergem la vro nunta? Noi raspundeam in hohot: “Ba, Zburam la lupta crunta!” “Cu zile mergeti, dragii mei, Si sa veniti cu zile!” Ziceau atunci batrani, femei, Si preoti, si copile; Dar cel sergent far' de musteti Racnea: “Sa n-aveti teama, Romanul are sapte vieti In pieptu-i de arama!” Ah! cui ar fi trecut prin gand S-ar fi crezut vrodata Ca multi lipsi-vor in curand Din mandra noastra ceata! Priviti! Din noua cati eram, Si cu sergentul, zece, Ramas-am singur eu... si am In piept inima rece! Crud e cand intra prin stejari Naprasnica secure, De-abate toti copacii mari Din falnica padure! Dar vai de-a lumii neagra stea Cand moartea nemiloasa Ca-n codru viu patrunde-n ea Si cand securea-i coasa! Copii! aduceti un ulcior De apa de sub stanca, Sa sting pojarul meu de dor Si jalea mea adanca. Ah! ochii-mi sunt plini de scantei Si mult cumplit ma doare Cand ma gandesc la fratii mei, Cu toti pieriti in floare. Cobuz ciobanu-n Calafat Canta voios din fluier, Iar noi jucam hora din sat, Razand de-a bombei suier. Deodat-o schija de obuz Trasnind... manca-o-ar focul! Reteaza capul lui Cobuz S-astfel ne curma jocul. Trei zile-n urma am razbit Prin Dunarea umflata, Si nu departe-am tabarat De Plevna blestemata. In fata noastra se-nalta A Grivitei reduta, Balaur crunt ce-ameninta Cu gheara-i nevazuta. Dar si noi inca o pandeam Cum se pandeste-o fiara Si tot chiteam si ne gandeam Cum sa ne cada-n gheara? Din zori in zori si turci si noi Zvarleam in aer plumbii Cum zvarli graunti de papusoi Ca sa hranesti porumbii. Si tunuri sute bubuiau... Se clatina pamantul! Si mii de bombe vajaiau Trecand in zbor ca vantul. Sedea ascuns turcu-n ocol Ca ursu-n vizunie. Pe cand trageam noi tot in gol, El tot in carne vie... Tintes era dibaci tunar, Caci toate-a lui ghiulele Loveau turcescul furnicar, Ducand moartea cu ele. Dar intr-o zi veni din fort Un glonte, numai unul, Si bietul Tintes cazu mort, Imbratisandu-si tunul. Pe-o noapte oarba, Bran si Vlad Erau in sentinele. Fierbea vazduhul ca un iad De bombe, de srapnele. In zori gasit-am pe-amandoi Taiati de iatagane, Alature c-un moviloi De lesuri musulmane. Sarmanii! bine s-au luptat Cu litfa cea pagana Si chiar murind ei n-au lasat Sa cada-arma din mana. Dar ce folos, ceata scadea! S-acuma ramasese Cinci numai, cinci flacai din ea, Si cu sergentul, sese!... Veni si ziua de asalt, Cea zi de sange uda! Parea tot omul mai inalt Fata cu moartea cruda. Sergentul nostru, pui de zmeu, Ne zise-aste cuvinte: “Cat n-om fi morti, voi cinci si eu, Copii, tot inainte!” Facand trei cruci, noi am raspuns: “Amin! si Doamne-ajuta!” Apoi la fuga am impuns Spre-a turcilor reduta. Alelei! Doamne, cum zburau Voinicii toti cu mine! Si cum la santuri alergau Cu scari si cu fasine! Iata-ne-ajunsi!... inca un pas. “Ura!-nainte, ura!...” Dar multi raman fara de glas. Le-nchide moartea gura! Reduta-n noi repede-un foc Cat nu-1 incape gandul. Un sir intreg s-abate-n loc, Dar altul ii ia randul. Burcel in sant moare zdrobind O tidva paganeasca. Soimu-n redan cade racnind: “Moldova sa traiasca!” Doi frati Calini, ciuntiti de vii, Se zvarcolesc in sange; Nici unul insa, dragi copii, Nici unul nu se plange. Atunci viteazul capitan, Cu-o larga brazda-n frunte, Striga voios: “Cine-i Curcan, Sa fie soim de munte!” Cu steagu-n maini, el sprintenel Viu suie-o scara-nalta. Eu cu sergentul dupa el Sarim delaolalta. Prin foc, prin spagi, prin glonti, prin fum, Prin mii de baionete, Urcam, luptam... iata-ne-acum Sus, sus, la parapete. “Allah! Allah!” turcii racnesc, Sarind pe noi o suta. Noi punem steagul romanesc Pe crancena reduta. Ura! maret se-nalta-n vant Stindardul Romaniei! Noi insa zacem la pamant, Cazuti prada urgiei! Sergentul moare suierand Pe turci in risipire, Iar capitanul admirand Stindardu-n falfaire! Si eu, cand ochii am inchis, Cand mi-am luat osanda: “Ah! pot sa mor de-acum, am zis A noastra e izbanda!” Apoi, cand iarasi m-am trezit Din noaptea cea amara, Colea pe rani eu am gasit “Virtutea militara”!... Ah! da-o-ar pomnul sa-mi indrept Aceasta mana rupta, Sa-mi vindec ranile din piept, Iar sa ma-ntorc la lupta, Caci nu-i mai scump nimica azi Pe lumea pamanteasca Decat un nume de viteaz Si moartea vitejeasca! Mircesti, august 1877

Poeti romani cine a scris versuri cuvintele de dragoste Penes Curcanul scriitor cuvintele poezie scrisa de limba romana limba romana cine a scris. Literatura scoala cuvintele Vasile Alecsandri versuri scriitor versurile poeziei cine a scris scoala rime.

Alte poezii de Vasile Alecsandri

poezie Penes Curcanul autor Vasile Alecsandri

Top poezii Vasile Alecsandri

Ultimele poezii adaugate

Top cautari

Cele mai cerute poezii

aripioare de argint de emilia caldararu
tabla inmultirii cu sapte de Vasile Romanciuc
de
soarele si copiii de elena dragos
locuinta din dumbrava de
la sanius de ion agarbiceanu
mostenirea de otilia cazimir
in ajun de anul nou de ion agarbiceanu
eva de ion pillat
de Vasile Romanciuc