roversuri.ro
>
Litera M >
Mihai Eminescu
>
Poezia Povestea teiului de Mihai Eminescu
Poezia Povestea teiului
- Blanca, stii ca din iubire
Far' de lege te-ai nascut;
Am jurat de la-nceput
Pe Hristos sa-l iei de mire!
Imbracandu-te-n vesmantu-i,
Lepadand viata lumii,
Vei spasi gresala mumii
Si de-o crima tu ma mantui.
- Traiul lumii, draga tata,
Cine vor, aceia lese-l,
Dara sufletul mi-e vesel,
Tineretea luminata;
Dantul, muzica, padurea,
Pe acestea le-ndragii,
Nu chiliile pustii
Unde plangi, gandind aiurea!
- Stiu mai bine ce-ti prieste,
Cum am spus, asa ramane;
Pentru drumul cel de maine
De cu azi te pregateste!
Mana Ea la ochi si-o tine,
Toate mintile-si aduna,
Sa ia lumea-n cap, nebuna,
Parc-atata-i mai ramane.
Calu-i alb, un bun tovaras,
Inseuat asteapt-afara,
Ea picioru-l pune-n scara
Si la codru pleaca iarasi.
Sara vine din arinisti,
Cu miroase o imbata,
Cerul stelele-si arata,
Solii dulci ai lungii linisti.
Dar prin codri ea patrunde
Langa teiul vechi si sfant,
Ce cu flori pan-in pamant
Un izvor vrajit ascunde.
Inganat de glas de ape
Cant-un corn cu-nduiosare
Tot mai tare si mai tare,
Mai aproape, mai aproape;
Iar izvorul, prins de vraja,
Rasarea, sunand din valuri -
Sus in codri de pe dealuri
Luna blanda tine straja. -
Ca din farmec Ea tresare,
Si privind uimita-n laturi,
Vede-un tanar chiar alaturi,
Pe-un cal negru e calare...
Oare ochii ei o mint,
Sau aievea-i, adevaru-i?
Flori de tei el are-n paru-i
Si la sold un corn de-argint.
Ea privi atunci in jos,
Trece mana pe la tample,
Iara inima-i se umple
De un farmec dureros.
El se da tot mai aproape
Si cersea copilareste;
Al ei suflet se rapeste
De inchide-a ei pleoape.
Cu o mana il respinge,
Dar se simte prinsa-n brate,
De-o durere, de-o dulceata
Pieptul, inima-i se strange.
Ar striga... si nu se-ndura,
Capu-i cade pe-a lui umar,
Sarutari fara de numar
El ii soarbe de pe gura;
O desmiarda s-o intreaba,
Iar ea fata si-o ascunde,
Si asa de-ncet raspunde
Cu o voce dulce, slaba.
Tot alaturi calaresc,
Nu au grija nimanuia,
Si de dragi unul altuia
Ei din ochi se prapadesc;
Se tot duc, se duc mereu,
Trec in umbra, pier in vale,
Iara cornul plin de jale
Suna dulce, suna greu.
Blandu-i sunet se imparte
Peste vai imprastiet,
Mai incet, tot mai incet,
Mai departe... mai departe...
Sus in brazii de pe dealuri
Luna-n urma tine straja,
Iar izvorul, prins de vraja,
Rasarea sunand din valuri.
Povestea teiului Mihai Eminescu autor poeti romani scoala versuri versuri versurile poeziei. Versuri cuvintele poezia poezii.ro cuvinte versurile literatura versuri scoala poezia poet.
Alte poezii de Mihai Eminescu
