roversuri.ro
>
Litera O >
Otilia Cazimir
>
Poezia Poza veche de Otilia Cazimir
Poezia Poza veche
Sunt eu, fetita asta serioasa
Ce sta pe-un scauies, cuminte,
Strangand la piept, cu mainile-amandoua
Papusa noua,
De care inca-mi mai aduc aminte?
(Avea rochita alba, de matasa.)
Mi-e mila de manuta ei,
De trupul mic, si firav, si putin:
Mi-e mila ca de-un copilas strain
Ce-ar fi murit, demult, sub ochii mei...
Pe vremea ceea nu ma cunosteam, -
Oglinzile erau asa de nalte!
O data doar, in luciul unui geam
Am banuit o clipa chipul meu,
Am prins in ochi surasul celeilalte
Si n-am stiu ca-s eu.
Dar intr-o zi am coborat din cui
O cadra-n care nu era nimic -
Decat o fata cu priviri caprui.
Ca un pisoi prostut si mic,
Am cercetat piezis, cu frica,
Vedenia stangace.
Am ras: - Saraca, tare-i mititica!
A ras si ea. - Ai si mata cercei?
De ce nu vrei sa vii oleaca-ncoace?...
Dar mana care-o cauta pe-a ei
A pipait zadarnic sticla, rama,
Si-nspaimantata am fugit la mama...
Azi, din fetita aceea nu mai este
Decat o poza stearsa si-o poveste.
Cu ochii mari, cu cercelusii din ureche,
Mi-a adormit - papusa veche
Pe scauiesul din gradina -
In suflet, printre cioburi de lumina.
Dar de Craciun, cand fulgi subtiri de fum
Coboara liniste pe suflet si pe drum,
Cand bate-n geamuri cea dintai colinda, -
Din intunericul uitat in mine
Eu simt, incetisor, cum vine
Fetita din oglinda,
Cum isi deschide ochii calzi si vii
Si-mi cere iarasi ras si jucarii.
(Din volumul âPoeziiâ, 1939)
Romana versuri poeti romani romana autor cultura. De dragoste versuri cartea cuvinte scoala autor versuri poezia Poza veche Otilia Cazimir cuvinte romana poet literatura scoala.
Alte poezii de Otilia Cazimir
