roversuri.ro
>
Litera G >
Grigore Alexandrescu
>
Poezia Privighitoarea si magarul de Grigore Alexandrescu
Poezia Privighitoarea si magarul
Nenorocita privighitoare
Cinta-n padure a ei durere,
Natura-ntreaga da ascultare,
Tot imprejuru-i era tacere.
Altii in locu-mi ar descri poate
Acele tonuri neimitate,
Glasul acela-nmladiitor,
Ce c-o-ntorsura lina, usoara,
Treptat se urca si se coboara,
Plin de simtire, plin de amor.
Eu va spui numai ca despartirea
Si suvenire pline de jale,
Ca nedreptatea, nelegiuirea
Era sujetul cintarii sale.
Un magar mare ce-o ascultase,
Si ca un aspru judecator
Capul pleostise, sau ridicase
Cite-o ureche,-n semn de favor,
Iesi-nainte sa-i dea povata,
Si c-o neroada incredintare:
„Am fost - ii zise - aci de fata,
Dar, zau, nu-mi place a ta cintare.
Cu toate-acestea, am nadejdi bune,
De nu iti pare lucru prea greu,
La niste reguli a te supune,
Luind de pilda cintecul meu.“
Atunci incepe cu bucurie
Un cintec jalnic si necioplit,
Incit de aspra lui armonie
Toata padurea s-a ingrozit.
Privighitoarea, fara sfiala,
Zise: „Povata e in zadar;
Caci d-as urma-o, nu e-ndoiala
Ca eu in locu-ti n-as fi magar“.
Grigore Alexandrescu Privighitoarea si magarul cuvinte versuri literatura poezie poezii.ro scoala poeti romani. Scoala cine a scris poezia poezie scrisa de versuri poezia cuvintele poezie.
Alte poezii de Grigore Alexandrescu
