roversuri.ro
>
Litera G >
Grigore Alexandrescu
>
Poezia Privighitoarea si paunul de Grigore Alexandrescu
Poezia Privighitoarea si paunul
Filomela dragastoasa
Vazind vremea cea frumoasa,
Zile dulci de fericiri,
Povestea cu intristare
La eho rascintatoare
Tristele-i nenorociri.
Atunci insa deodata
Un paun i se arata
(Domn era intr-acel loc).
Veni plin de suparare;
Minios si c-un ton mare
Astfel ii vorbi pe loc:
„Nu vezi ca nu-ti sade bine,
Ca nici nu ti se cuvine,
Cu acel cioc uricios,
Cu a ochilor grosime,
Cu a penii-ntunecime
Sa cinti in ast cring frumos?
Frumusetea cu dreptate
Cit va vrea a cinta poate,
Pe ea cintece n-o stric:
Dar tu cum n-ai stimparare?
Eu sint frumos de mirare,
Si tot nu vorbesc nimic.“
Filomela ii raspunde:
„Iarta-ma, nu poci ascunde,
Frumoasa de loc nu sint;
Si de cint citeodata
In padurea adincata,
Soarta mea este de cint.
Tu insa, ce cu mindrie
Astfel imi poruncesti mie
Si atita zgomot faci,
Tu nu cinti, caci n-ai putere,
Si singura-ti mingiiere
Este caci gindesti ca placi.
Trupul tau frumos s-arata,
Si cu coada-ti laudata
Poate mult sa stralucesti:
Dar amorul vederi n-are;
La auz s-aduci mirare,
Asta vezi sa dobindesti.“
(Ed. 1832)
Scriitor Privighitoarea si paunul scoala poeti romani limba romana limba romana cultura. Versuri poet scoala scoala versuri versurile de dragoste Grigore Alexandrescu poetul versurile cuvinte limba romana versuri.
Alte poezii de Grigore Alexandrescu
