roversuri.ro
>
Litera V >
Vasile Voiculescu
>
Poezia Prizonierul de Vasile Voiculescu
Poezia Prizonierul
Uneori calca cineva in inima mea,
Calca aprins, parca s-o ia.
O masoara in jos si-n sus.
Eu tac, ascult si adast supus:
O fi boala, o fi moartea
Nu ma ravratesc, asta mi-e partea.
Ma doare, dar nu mi-e frica
Numai inima se face mica, mica...
Intr-o noapte pasii largi, tot mai largi...
- Domol, inima, ca te spargi.
Strig la ea -esti nebuna?
Ea-mi bate-n urechi sa-mi spuna:
Omule, scoala, este El!
-Care El? Cine? Stai nitel!
El, Domnul, gafaie ea,
Ne masoara cu pas de stea...
Eu dintr-o data-mi incordez taria
Cataracata ma inunda bucuria:
- Oh, Te-am prins, Doamne, nu mai scapi, te tin prizonier...
- “Bine, zambi El, tine-Ma o clipa” - Ah, gemui, pier...
O clipa, inima mi se facuse Cer.
(Duminica, 2 decembrie 1951, Bucuresti)
Poezii.ro limba romana cartea Prizonierul descarca de dragoste. Romana poezie scoala versuri versuri descarca scriitor descarca poezie descarca poet versuri descarca Vasile Voiculescu autor poeti romani.
Alte poezii de Vasile Voiculescu